Duminică, 21 septembrie a.c., în ziua Echinocţiului de toamnă, când ziua este egală cu noaptea, dar se apropie tiptil frigul, sala căminului cultural din Dobreşti s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru căldura şi entuziasmul atâtor fii ai aşezării, chemaţi la celebrarea împlinirii a 500 de ani de la prima atestare documentară a comunei, fericit prilej de lansare a unei monografii monumentale despre oamenii locului, opera unui distins fiu al Dobreştilor, dl conf. univ. dr. ec. AUREL ANCA, stabilit în Timişoara.

Ceremonia a debutat cu un parastas de pomenire a celor care s-au adăugat neamului de sub pământ de pe cuprinsul satelor componente: Dobreşti, Luncasprie, Hidişel, Topa de Sus, Topa de Jos, Corniţeşti, Crânceşti şi Răcaş, slujbă oficiată de preoţii locului, Ovidiu Botez, din Luncasprie, Dragoş Traian, din Dobreşti, şi Cornel Sinai, din Topa de Sus. Primarul comunei, dl. ing. Nicolae Neag, a invitat distinşii oaspeţi să ia cuvântul asupra monografiei expuse în zeci de exemplare în faţa scenei. Dl. prof. univ. dr. Ioan Godea, semnatarul cuvântului înainte al cărţii evocatoare, a elogiat această monografie cu toată greutatea aprecierii unuia dintre cei mai mari etnografi ai României, fost director al Muzeului Banatului şi Muzeului Satului din Bucureşti, subliniind şi faptul că, în loc de o casă, fiul satului Dobreşti a preferat să scoată o carte despre locurile copilăriei sale. Dl. prof. univ. Adrian Dinu Rachieru, de la Universitatea "Tibiscus", din Timişoara, a elogiat efortul supraomenesc al autorului şi osârdia documentară desfăşurată de-a lungul a cel puţin trei ani, într-un ritm extrem de susţinut, dată fiind însemnătatea celebrării unei jumătăţi de mileniu din viaţa comunei Dobreşti, considerând lucrarea un adevărat model de monografie. În cuvântul său, dl. ing. Ioan Aurel Laslău, care face carte de peste 40 de ani, a spus că Bucureştii, care împlinesc peste câţiva ani o vârstă comparabilă cu Dobreştii, nu o să aibă o asemenea monografie care s-a lansat aici, dovadă a onestităţii şi generozităţii de nemaîntâlnit a autorului.
Doamna prof. univ. Anca Augusta, făuritoarea Universităţii Tibiscus şi entuziastă promotoare a Festivalului de poezie "Gheorghe Pituţ" de la Beiuş, s-a bucurat de calda primire a locuitorilor comunei, care de multă vreme o consideră o fiică a locului, deţi la venirea în comună nu pricepea graiul neaoţ bihorenesc, presărat cu atâtea regionalisme.
O vie emoţie a străbătut din vocea doctorului Solomon Sidea, din Corniţeşti, care a venit la marea sărbătoare a comunei tocmai din Chicago, el fiind cetăţean de onoare al comunei, pentru că a asfaltat un drum pe cheltuială proprie, alături de dl. Aurel Anca şi preotul Botez Ovidiu, venit din Moldova, dar care a ţinut să construiască, alături de credincioşii săi ortodocşi, o biserică frumoasă în Luncasprie. A urmat la cuvânt autorul atât de cunoscut în comună sub numele care şi lui îi este atât de drag şi anume "pruncu' Catiţî Floreanului" şi care o evocă în graiul locului pe scumpa sa mamă, care i-a spus următoarele cuvinte, înscrise pe pagina de gardă a monografiei: "Mi-o fost oleacă ruşini că am rămas groasă cu tini, că eram deja bătrână pentru a mai avea prunci mici, apoi ai apărut, primăvara, când eram la săpat tenti, dar dăpă acie tare mândră eram, că erai tari mândru, cu ochi mari şi negri, cu capul mare şi rotund, că atunci când te îmbrăcam în chemeţi albă, de pânză, lungă, şi meream în sat cu tine în braţă şi duc lapti la domni, tăţi te ţucau dă drag ce le erai. M-ai ajutat dă micuţ că nu aveam ce faci, fiind sângură cu voi mici; mereai cu gâştili, apoi cu porcii şi bibolii; îmi aduceai apă de la ciorgoi, că erai tari hărnicuţ; la alti munci nu te-am pus, că îşi plăcea?coala şi nu-mi pari rău că te-am dat să înveţi că bag dă samă c-o fost cu folos".
O mamă care nu s-a înşelat deloc şi pe care nu numai pruncul ei a acoperit-o cu gloria maternă, ci şi Prezidiul Marii Adunări Naţionale a României, prin Ordinul purtând acest nume, dat la Bucureşti în 26 mai 1953, pentru "Anca Ecaterina, regiunea Oradea, raionul Beiuş, comuna Dobreşti, satul Dobreşti, pentru meritul de a fi născut şi crescut 7 copii".
Evocarea mamei, atât de scumpe autorului, a electrizat întreaga adunare a fiilor comunei. Doctorul în agronomie Aurel Anca a arătat că sintagma "cei şapte ani de acasă" nu este o simplă vorbă, de aruncat în vânt, ci o adevărată matrice unde şi se hotărâşte destinul.
Monografia se adaugă atâtor altor lucrări ştiinţifice, dar se deosebeşte fundamental de acestea, fiindcă poartă în capitolele sale emoţia evocatoare a autorului care a cutreierat satele şi a stat cu sute de oameni de vorbă, pe de-o parte, dar şi utilizarea chestionarelor etnografice redactate de Academia Română pentru Atlasul Etnografic Român, neprecupeţirea mijloacelor materiale pentru asigurarea calităţii traducerilor documentelor din latină, maghiară, germană, cu abordare integrală a trecutului, prezentului şi apotenţialului zonal valorificabil, în vederea "eliberării" unui adevărat certificat de identitate al satelor comunei Dobreşti. Monografia, care costă 150 lei, apărută în excelente condiţii grafice la editurile "Augusta" şi "Art-Press" din Timişoara, este nu numai o operă de suflet, care propune o stemă pentru comună, şi o carte de căpătâi pentru oricare dobreştean care se respectă, ci şi un model de monografie, demn de urmat, în contrast cu unele lucrări care s-au mai "lansat" între timp, cu surle şi trâmbiţe, în sala Primăriei şi din banii contribuabililor şi din care una, cu nume jertfelnic, ar fi trebuit să aibă şi următorul subtitlu: "Eroi aţi fost, dar nu mai sunteţi", din cauza impardonabilelor lacune de documentare legate de existenţa eroilor din Primul şi din al Doilea Război Mondial în multe sate bihorene, eroi care au existat, dar care nu se regăsesc în filele "savantei" lucrări.