Din „Istoria Comitatului Bihor între secolele XVI-XX" lipsesc cu desăvârşire românii. Cel puţin în varianta „comunicărilor ştiinţifice" organizate în numele colaborării transfrontaliere, în spirit european şi cu finanţare europeană. Manifestarea organizată de Autoguvernarea judeţului Hajdu-Bihar în colaborare cu Primăria Oradea îşi propune realizarea unei istorii comune în format electronic, prin digitalizarea actelor oficiale existente în arhivele judeţelor Hajdu-Bihar şi Bihor.

Conferinţa cu titlul „Istoria comitatului Bihor între secolele XVI-XX" a fost organizată în 30 noiembrie, la Centrul Creştin Posticum, unde „12 specialişti din Oradea şi Debreţin vor prezenta cele mai noi rezultate ştiinţifice în domeniul istoriei locale, istoriei literare şi al etnografiei judeţelor Bihor şi Hajdu-Bihar", după cum se arăta într-un comunicat al municipalităţii orădene. Numai că toate referatele prezentate de specialiştii unguri, cât şi expoziţia realizată cu acest prilej au un numitor comun: românii nu apar nici măcar amintiţi întâmplător, iar unele lucrări prezentate transpiră de iredentism. În aceste condiţii, mai poate fi vorba de o „istorie comună"?

Nem tudom! Nem latam! Nem halotam!

„Dictatul de la Trianon, care proclama fărâmiţarea statului, a fost semnat în 4 iunie 1920 (...)", se arată în lucrarea „Dezvoltarea infrastructurală a oraşului Berettyoujfalu între cele Două Războaie Mondiale" semnată de Sandor Maria şi Torok Peter, care continuă: „În acele judeţe, care şi-au pierdut mare parte din teritorii, s-a constatat tendinţa intensă a politicii revizioniste (...) Teritoriile rămase ciuntite aveau nevoie de un nou centru, iar acest centru va fi Berettyoujfalu. (...) În urma pierderii oraşului Oradea, Berettyoujfalu a trebuit să preia rolul acestuia într-un moment istoric deosebit de greu. De câte ori întâlnim expresia, conform căreia perioada interbelică a reprezentat epoca de aur a oraşului Berettyoujfalu, dacă ne referim la schimbările infrastructurale survenite, putem accepta acest lucru. Putem afirma, însă, că această epocă de aur a survenit după un moment excepţional şi dureros din istoria naţiunii maghiare. Dezvoltarea comunei Berettyoujfalu ca reşedinţă de judeţ a continuat până în 30 august 1940, când, în urma Dictatului de la Viena, Regatul Ungariei a redobândit teritoriile din Transilvania de Nord, inclusiv Oradea", se arată în lucrarea respectivă. Într-o pauză a lucrărilor a fost deschisă expoziţia „Istoria economică, socială şi patrimoniul arhitectural al comitatului Bihor în secolele XVI-XX", inaugurată de Radics Kalman, directorul Arhivei judeţului Hajdu-Bihar. Din nou, expoziţia de imagini şi documente vechi a reflectat doar unilateral istoria maghiarilor din aceste ţinuturi, elementul românesc lipsind cu desăvârşire.

Iată vin cercetători!

Excepţie au făcut comunicările celor câţiva specialişti români care amintesc totuşi de permanenţa românească pe aceste meleaguri. Partea română a prezentat lucrările: „Vizitele lui Iosif al II-lea la Oradea" (Bujor Dulgău), „Fundaţii interconfesionale în sprijinul învăţământului românesc şi maghiar din Bihor în secolul al  XIX -lea" (Radu Milian), „Statul Austriac şi Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Ungaria în efortul de modernizare a lumii româneşti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, primele decenii a secolului al XIX-lea" (Apati Cristian), „Demersuri de eficientizare a activităţii manufacturiere de pe domeniile marilor proprietari de pământ din Crişana în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea" (Ioan Goman), „Tradiţii şi credinţe la românii din Munţii Bihorului în viziunea lui Adolf Schmild" (Mihai Georgiţă).

Cooperare, cooperare, dar să ştim şi noi

Trist este că spiritul european este folosit doar de faţadă, urmărindu-se ca pe bani europeni să se impună o viziune alterată asupra unor realităţi istorice şi asta în complicitate cu autorităţile române. Manifestarea este organizată prin Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013 (www.huro-cbc.eu) şi este finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională, completat de cofinanţarea naţională a celor două state membre participante în program. Valoarea proiectului este de 379.675 euro, contribuţia Primăriei Oradea este de 73.091,67 euro, din care 71.556,74 euro (97,90%) reprezintă finanţarea nerambursabilă din partea FEDR şi de la bugetul naţional, iar 1.534,93 euro - contribuţie proprie (2,10%). În cadrul proiectului vor fi înfiinţate două ateliere de digitalizare performante, unul la Oradea şi celălalt la Debreţin, prin care vor putea fi copiate în format electronic aproximativ 50.000 de pagini de hărţi, documente de construcţie urbană, infrastructură subterană, procesele verbale ale şedinţelor Consiliului Local, diplome şi alte documente din perioada 1700-1850.

Partenerul principal al proiectului este Consiliul Judeţean Hajdu-Bihar, partenerii sunt Arhiva judeţului Hajdu-Bihar, Biblioteca Judeţeană şi Centrul Cultural Meliusz Juhasz Peter, Primăria municipiului Oradea, iar partenerii asociaţi: Arhivele Naţionale ale României - Direcţia Judeţeană Bihor, Fundaţia de Protejare a Monumentelor Istorice din judeţul Bihor şi Consiliul Judeţean Bihor.