Nevoia omului de a găsi elementul vital al vieţii, apa, a dus la crearea unor metode tehnologice performante ,menite să stabilească exact locul în care se află o asemenea sursă. Găsirea acviferelor şi cercetarea lor se face cu metode variate, de către specialişti. Cu toate acestea, un bărbat de 75 de ani din satul bihorean Crânceşti poate spune cu exactitate unde se află o sursă de apă, prin folosirea unei metode pe cât de simple pe atât de eficientă. Are nevoie doar de un magnet obişnuit, două nuiele şi o bucată de sârmă. Unde dau greş specialiştii, vine Dumitru Pentru aflarea sursei de apă, specialiştii se folosesc de mai multe deducţii din observarea vegetaţiei, geomorfologiei, dar în principal apa se caută activ, instrumental. Trecând prin foraje de probă, s-a ajuns la metode avansate, cum sunt, de exemplu, cele geofizice: gravitaţionale - măsurarea gravitaţiei, mai intense deasupra rocilor saturate de apă, electrice măsurarea conductivităţii şi rezistivităţii - metoda polarizării spontane, metoda măsurării sarcinilor, metoda măsurării rezistenţei geoelectrice etc., cu raze gamma, neutroni, sonice sau seismice, termometrice pe baza temperaturii din roci şi multe alte asemenea metode. Cu toate astea, imaginea legendară a omului cu băţul de alun nu a dispărut. În satul bihorean Crânceşti, un bărbat de 75 de ani reuşeşte, de multe ori, să facă ceea ce toate aceste metode moderne nu pot: găsirea unei surse de apă. Şi asta doar cu un simplu magnet şi două nuiele. De aproape 30 de ani, Dumitru Damşe a indicat sute de asemenea locuri, şi nu a dat greş niciodată. În urmă cu 30 de ani... Totul a început în urmă cu aproximativ 30 de ani. Crânceşti era pe atunci un sat sărac, iar fântânile aproape că nu existau, singura sursă de apă pentru săteni fiind un râu situat la câţiva kilometri depărtare. Într-un sat vecin, au ajuns în acele timpuri mai mulţi specialişti geologi, care doreau să identifice posibilele izvoare de apă, dând astfel posibilitatea sătenilor de a-şi săpa fântâni. Unul dintre ei avea o metodă deosebită: căuta apa cu două nuiele. Dumitru Damşe a fost unul dintre cei care auziseră de acest lucru, şi, împins de curiozitate, s-a dus să vadă şi el "minunea". "Eram pe atunci merceolog la CAP şi am auzit că unui om din satul vecin, un geolog, i-a spus unde să sape şi a găsit apă. Toată lumea s-a mirat atunci pentru că aici nu prea aveam fântâni. M-am dus şi eu să văd cum se face şi am văzut că era foarte simplu", îşi aduce aminte bărbatul. Văzând că metoda este foarte uşoară, localnicii au dorit să încerce şi ei, dar nuielele au rămas, de fiecare dată, nemişcate. Singurul la care au început să mişte a fost Dumitru Damşe, spre mirarea tuturor. Primul experiment reuşit Omul nu a băgat prea mult în seamă această întâmplare. Nevoia de apă, însă, l-a făcut să încerce câteva luni mai târziu: "Nu aveam nici măcar apă pentru spălat. Atunci am zis ia să văd eu dacă la mine în curte este sau nu vreun izvor. Am luat două nuiele, le-am legat cu o sârmă şi mi-am pus un magnet în dreptul inimii. Pe la jumătatea curţii, nuielele au început să se ridice. Chiar dacă nu credeam că acolo va fi apă, m-am apucat de săpat" După nici patru metri, bărbatul a dat de apă, şi de atunci are fântână în curte. Când au aflat, localnicii l-au chemat, pe rând, să vină şi să le spună şi lor unde să sape. Zeci de fântâni din satul Crânceşti s-au săpat acolo unde bărbatul indicase locul şi niciodată nu a dat greş. Faima lui s-a răspândit în tot judeţul, iar oameni din toate localităţile au început să apeleze la metoda lui. A fost solicitat de oameni simpli, de directori, medici, profesori, care săpaseră înainte şi câte 20 de metri în pământ fără să dea de apă. "Am un dar de la Dumnezeu!" Fenomenul este cu atât mai ciudat cu cât nici unul dintre cei care au încercat să facă acelaşi lucru nu a reuşit. Bărbatul nu îşi explică nici el cum doar în mâinile lui nuielele se mişcă şi chiar şi-ar dori să se găsească cineva care să ducă mai departe această metodă. Gândindu-se că poate suferă de vreo boală, omul s-a dus la medic şi i-a povestit că, în momentul în care se apropie de o sursă de apă, inima începe să îi bată mai tare. Diagnosticul venit în urma analizelor a fost în măsură să îl mai liniştească: este perfect sănătos, şi, în afara problemelor venite o dată cu vârsta, nu suferă de nimic. Pentru că medicii nu au găsit o explicaţie, omul a încercat şi la preot "M-am dus la preot şi l-am întrebat de ce doar eu pot să simt lucrul acesta. El mi-a zis că am un dar de la Dumnezeu şi să mă folosesc de el pentru a ajuta oamenii", spune Dumitru Damşe. De atunci, s-a obişnuit şi nu se mai întreabă de ce doar el are această capacitate. Bioenergie sau nu? După toate probabilităţile, omul este dotat fie cu o formă de energie puternică, bioenergie, sau cu un câmp magnetic care îl ajută să facă ceea ce face. De-a lungul anilor, bărbatul a mai observat câteva fenomene ciudate care i s-au întâmplat. Aparatele de radio şi televizorul fie se dereglează, fie se reglează, atunci când acesta îşi apropie palmele de ele. Cea mai deosebită situaţie a fost, însă, atunci când soţia sa, Maria, spăla haine cu maşina de spălat. Din cauza unei ploi, apa a ajuns la cablurile maşinii care funcţiona. Atât soţia, cât şi fiica lui s-au curentat atunci în încercarea de a o opri. Pentru că nu avea de ales, Dumitru s-a apropiat încet de maşină, cu mâna înfăşurată într-un prosop, de teama de a se curenta. Pentru că nu a simţit nimic, a încercat şi cu mâna goală şi şi-a dat seama că... este insensibil la curentul electric. Ce-i drept, nu a încercat să vadă acest lucru şi la tensiuni foarte mari, dar, de atunci, ori de câte ori există vreun incident de acest gen, este chemat să intervină şi o face de fiecare dată fără să i se întâmple ceva. Banii, uneori, îi primeşte, alteori, nu L-am găsit pe Dumitru Damşe în casa lui din satul Crânceşti. Trăieşte împreună cu soţia, Maria, în vârstă de 72 de ani, şi nu se deosebeşte la prima vedere cu nimic faţă de oricare altă familie de la ţară. Ziua trece repede, între munca câmpului şi îngrijirea animalelor. Din când în când, la poarta familiei Damşe mai opreşte câte o maşină care îl duce pe Dumitru la locul unde cei care îl solicită vor să îşi facă o fântână. Bărbatul nu pleacă, însă, de acasă decât după ce iese în stradă şi taie două nuiele, elementele esenţiale pentru reuşita experimentului. În schimb, oamenii îl plătesc cu cât pot şi cu cât vor : "De la noi, din sat, nu am luat bani de la nimeni. Când mă duc în altă parte, oamenii îmi dau 100-200 de mii, dar a fost şi când am primit 500 de mii de lei", ne povesteşte bărbatul. Astfel, reuşeşte să mai câştige un ban pe lângă pensiile modeste pe care le au şi care împreună ajung undeva pe la un milion şi jumătate. Problema banilor nu este foarte importantă pentru el. Dacă oamenii îi dau, bine, dacă nu, nu. Şi pentru că tot am ajuns în Crânceşti, nu puteam pierde ocazia unei demonstraţii la faţa locului. Şi, într-adevăr, pe la mijlocul curţii, nuielele din mâna omului au început să se mişte în sus şi în jos, acolo unde, se ştia deja, există un izvor. Mânaţi de curiozitate, am luat nuielele în mâini, sperând că acelaşi lucru se va întâmpla încă o dată. Am ajuns repede la concluzia că va trebui să lăsăm sarcina descoperirii apei pe seama lui Dumitru, pentru că, oricât ne-am plimbat deasupra izvorului, vergelele nu voiau să se ridice şi pace! În finalul incursiunii noastre la Crânceşti, bărbatul ne-a mărturisit încă o ciudăţenie :?Simt şi când vine ploaia. De la... reumă?.