De Ziua Naţională a României, de momente inedite din istoria neamului şi multă literatură istorică au avut parte ieri elevii claselor a VII-a şi a VIII-a de la Şcoala cu clasele I-VIII "Dimitrie Cantemir". Invitatul elevilor a fost scriitorul Paşcu Balaci, autor a numeroase scrieri despre momentele importante ale istoriei românilor, în general, şi ale bihorenilor, în special.

Profesorul de istorie Victor Albu a deschis ora interactivă prezentând pe scurt opera şi destinul literar al avocatului Paşcu Balaci, insistând asupra piesei istorice "Fluierul de oţel", o rememorare dramatică a zbuciumatei perioade privind instituirea stăpânirii habsburgice în Transilvania, respectiv instituirea politicii imperiale de determinare a românilor să accepte unirea religioasă cu Roma. Profesorul le-a relatat pe scurt despre înfiinţarea regimentelor grănicereşti româneşti ca strategie habsburgică de atragere a românilor către biserica greco-catolică, drept condiţie pentru acordarea de drepturi civile, respectiv dreptul la învăţătură, la proprietate etc. Dramaturgul Paşcu Balaci le-a mărturisit elevilor şi profesorilor prezenţi faptul că istoria este pasiunea lui încă de pe băncile liceului, dragoste picurată de un extraordinar dascăl de la ora căruia "plecai cu lecţia învăţată". Scriitorul şi-a trecut apoi în revistă opera, aproape în întregime de inspiraţie istorică: "Cruciada" (1994), carte de debut după volumul de sonete, piesele "Muntele osândiţilor", "Umbra", "Victima şi călăul", "Banii nu au miros" şi altele. "Am fost preocupat toată viaţa mea de problema unirii românilor şi am început să scriu despre aceasta în trei acte. Primul pas l-am făcut cu piesa 'Război între români'", le-a spus autorul elevilor, relatând pe scurt epoca luptelor fratricide dintre domnitorii Matei Basarab şi Vasile Lupu. În al doilea act al trilogiei s-a axat apoi asupra răscoalei lui Horea, iar în ultimul, pe Unirea însăşi de la 1918. În "Fluierul de oţel" autorul - care a descoperit cu surprindere că nu Horea a fost primul român martirizat pe roată în Transilvania - se concentrează asupra epopeii extraordinare a bătrânului ostaş Tănase Todoran din Bichigiu (Bistriţa). Povestea venerabilului român tras pe roată în 1763, la vârsta de 104 ani, pentru apărarea credinţei ortodoxe a românilor, are dimensiuni de legendă, dacă fapte istorice nu le-ar atesta drept reale, fără putere de tăgadă.

Tănase Todoran, împreună cu ceilalţi trei martiri români ortodocşi, Vasile Oichi, Grigore Manu şi Vasile Dumitru, s-au jertfit pentru credinţă şi neam, nesuportând să vadă cum "ortodoxia românească este batjocorită de cei străini". Pentru curajul şi demnitatea lor martirică, dragostea de credinţa ortodoxă şi asumarea deplină a spiritului românesc, în anul 2007 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea celor patru mucenici ai Ortodoxiei ardelene şi cinstirea lor în rândul sfinţilor mărturisitori ai lui Hristos pe pământ românesc, având ca zi de prăznuire data de 12 noiembrie.