Localitatea Cociuba Mare este una dintre aşezările de pe cursul mijlociu al Crişului Negru, ce se remarcă prin frumuseţea şi bogăţia ogoarelor acestor locuri, dar şi prin hărnicia locuitorilor ei. Nu e de mirare că această aşezare din Câmpia Crişurilor îşi trăieşte astăzi o nouă tinereţe recunoscută prin trăinicia caselor, dar şi a bogatelor gospodării, asemeni celor care le-au făurit.

O gospodărie modernă, bine închegată, de unde pare că nu lipseşte nimic din ceea ce este specific familiilor de la ţară din zilele noastre - dotarea cu aparatură modernă, baie, autoturism, utilaje agricole şi animale - face din proprietatea familiei Pantea din Cociuba Mare o adevărată microfermă.
Lucian Pantea locuieşte la nr. 186 cu soţia Florica şi fiul Mihai, elev în clasa a XI-a la Liceul din Tinca. Tot la aceeaşi adresă locuiesc şi părinţii domnului Lucian, doamna Maria şi soţul Mihai, zis Macu.
O gospodărie bine chivernisită: casă frumoasă, curte pavată, acoperită cu boltă de viţă de vie, încadrată de rondouri de flori, iar peste gard se întinde "aria" ce adăposteşte grajdurile pentru animale, fânarele. Aici este şi locul pentru staţionarea tractorului, discului, semănătorii, a altor utilaje necesare în gospodărie, precum şi cele două autoturisme proprietate personală. În această familie lucrează toţi ca albinele în stup. Seniorii - Maria şi Mihai - sunt pensionari şi, alături de nora Florica, au în grija lor cele 100 de oi, 25 de porci şi purcei, două vaci de rasă, la care se adaugă orătăniile, ceea ce înseamnă că aici  activitatea tuturor membrilor familiei se desfăşoară la foc continuu. Produsele animaliere obţinute sunt valorificate pe piaţa din Tinca, iar baza furajeră este asigurată de suprafaţa arabilă a familiei Pantea.
Stâlpul familiei este Lucian Pantea, un om robust, bine legat şi un împătimit de muncă. De peste două decenii este factor poştal la Tinca, deservind prin activitatea sa 14 străzi.
Un om carismatic, cu zâmbetul pe buze, aşteptat cu plăcere de cei pe care-i deserveşte ca poştaş. Pe timp de arşită, ger sau ploaie este mereu la datorie, distribuind ziarele şi revistele abonaţilor, ducând pensiile, telegramele şi corespondenţa adresanţilor.
La plecare, din poarta casei, mai privesc o dată frumoasa gospodărie, gândindu-mă la vechea vorbă românească: "Omul sfinţeşte locul!".