Sfântul din Ţara de Piatră a Munţilor Apuseni, Avram Iancu, pe care moţii îl ţin în cadră de icoană pe peretele din răsăritul odăilor lor, este lăsat de autorităţile române de azi să fie batjocorit în spaţiul public de un individ ce aminteşte, prin atitudinea sa, de represaliile ce se luau împotriva românilor într-un imperiu de foarte tristă amintire, trecut, din fericire, în cenuşa timpului şi a istoriei.

Nici măcar în Postul Paştelui unii nu-şi pot reprima reacţiile viscerale răbufnite în gesturi plasabile în Evul Mediu. Aşa se înţelege, de către unii, iubirea aproapelui şi spiritul de toleranţă într-o ţară care, indiferent de regimul politic, a respectat minorităţile, căci, cum altfel se motivează cunoaşterea limbii materne de către fiecare cetăţean de altă etnie decât cea românească? De ce se uită că statul român a finanţat întotdeauna şi învăţământul în limba minorităţilor? Se întâmplă aşa şi cu românii din Ungaria şi din alte ţări, unde limba lor se studiază ca o limbă străină? Românii aceia nu-şi mai cunosc limba mamei şi, în cel mai fericit caz, gândesc în limba care i-a asimilat, exprimându-se apoi, eventual, într-o românească deficitară. De la înalta tribună a Parlamentului nu se spun aceste adevăruri şi, pe cale de consecinţă, majoritatea românească este umilită. Se întâmplă, şi nu o dată, ca demnitatea naţională a românilor să fie ofensată de aşa-numiţii parteneri de guvernare, UDMR. Cum să crezi în sinceritatea declaraţiilor de delimitare faţă de gestul lui Csibi Barna, când ei înşişi declară Ziua Naţională a României zi de doliu pentru ei? Românii, paşnici şi iertători, nu fac declaraţii, dar văd ziua de 15 martie ca pe o zi de jale amară, pentru că atunci, la 15 martie 1848, au fost omorâţi 40.000 de români, doar pentru că erau români. Despre asta nu face nimeni vorbire! În toate aceste situaţii guvernanţii noştri au orbul găinilor, sunt tari de ureche şi neputincioşi în a reacţiona demn şi civilizat, pe măsura condiţiilor istorice şi sociale ale sec. al XXI-lea. Dar de dragul puterii şi al foloaselor ei, te faci frate şi cu dracul! Strămoşii noştri, care s-au jertfit şi au avut, deseori, destin martiric, nu pot avea somnul liniştit! Mai marii noştri de azi s-au îmbolnăvit de putere şi avere, uitând că vor da seamă la Dreapta Judecată de faptele lor, că la plecarea din această lume tot între patru scânduri pleacă şi tot săraci. Dar dogmele şi rânduielile creştineşti dau bine doar în campania electorală! Desigur, dacă toate adevărurile istorice ar fi rostite în întregime, dacă prezentul ar cere iertare pentru greşelile trecutului atunci putem spera la dispariţia spaimelor din trecut şi a resentimentelor, precum şi a ofenselor. Măria ta, Crăişorul sufletelor noastre de creştini români, în simţire, cuvânt şi faptă, iartă pe cei care nu-ţi apără, peste timp, Duhul tău cel bun şi drept, ce s-a jertfit ca să-ţi vezi naţiunea fericită. Noi toţi, care te omagiem şi de Sânziene, te iubim şi îţi respectăm jertfa pe Golgota istoriei românilor morţi. Urâciunea jignirii şi a nepăsării o spălăm noi, cei care îţi aducem florile recunoştinţei şi te pomenim în rugăciunile noastre. Din căldura inimii mele mulţumesc, cu respectul cuvenit, tuturor cetăţenilor români din Oradea, care, doar la o simplă invitaţie, răspund prezent la monumentul lui Avram Iancu, la comemorarea din 24 iunie a fiecărui an. Între ei se numără şi dl col. (r) Tatar Zoltan şi Comunitatea Evreiască, purtând florile convieţuirii paşnice reale. Sperăm şi cerem ca dreptul la normalitate în istoria contemporană să fie respectat prin legi corecte, care să sancţioneze şi infracţiunile în plan moral şi spiritual.

Prof. Doina SFÂRLEA, preşedinte de onoare al Societăţii Cultural-Patriotice "Avram Iancu" - Filiala Oradea