Ameninţările care tulbură azi liniştea marilor corupţi, începutul de trezire la viaţă a structurilor anticorupţie declanşează o reacţie extrem de viguroasă din partea celor în drept de a fura. Unul din fronturile acestei contraofensive a corupţilor este mass-media. Aşa se face că vedem presa invadată mai nou de articole... cu dar: "nu-l iubesc pe X, DAR nu pot asista pasiv la nedreptăţirea lui"; "am luptat din răsputeri contra corupţiei, DAR importantă este acum respectarea procedurilor şi nu priponirea corupţilor", "n-aş vrea să se creadă că îi iau apărarea lui Y, DAR nu-mi place circul, bâlciul, showul mediatic" ş.a.m.d. Să le luăm pe rând: care sunt încălcările procedurilor, normelor, regulilor statului de drept, invocate atât de vocal de ziariştii cu dar? Ce-i determină pe aceştia să creadă că, dintr-odată, problema principală a României a încetat să mai fie corupţia şi a devenit nerespectarea procedurilor juridice? Dacă te uiţi în arena publică, poţi constata că se face mare vâlvă în jurul cererii de reţinere pe 29 de zile a dlui Dinu Patriciu: această procedură, absolut legală şi normală într-un stat de drept, este prezentată ca o gravă violare a normelor acestuia. Ziariştii cu dar bat toba cu sârg pe tema că în cazul Patriciu investigaţiile sunt de veche dată şi, pasă-mi-te, nu ar exista riscul ca învinuitul să distrugă probe sau să influenţeze martori. Trec peste faptul că acest argument se referă doar la probele şi martorii de veche dată, nu şi la cei/cele eventual mai noi: oricum, mercenarii de presă care-l aduc în discuţie ocultează în mod foarte convenabil celălalt motiv legal pentru reţinere - posibilitatea ca învinuitul să fugă. Or, în cazul Patriciu, din trei învinuiţi, doi au părăsit deja ţara: unde-i raţiunea să aştepţi să-ţi plece eventual şi al treilea spre destinaţii necunoscute, pentru ca, după aceea, să iei măsura preventivă a reţinerii? Fireşte, noi nu cunoaştem în amănunt indiciile care au determinat DNA să ceară reţinerea dlui Patriciu şi nu putem sugera că acesta ar avea intenţia să-şi ia tălpăşiţa, de aceea nu ne pronunţăm pe fondul problemei; însă la fel ca noi nu cunosc detalii nici ziariştii cu dar - că dacă le-ar cunoaşte, le-ar expune; totuşi ei dau verdictul cu fermitate: s-a încălcat statul de drept! În realitate, singurul lucru despre care s-ar putea spune că este în neregulă, din punctul de vedere al statului de drept, în cazul Patriciu, este slăbiciunea şi lipsa de hotărâre a instrumentelor acestui stat. Parcă am asista la un film în care poliţiştii fug după hoţi - mă rog, după suspecţi - şi se tot roagă: "Dă, Doamne, să nu-i prind!". Altă muniţie de bază din dotarea ziariştilor cu dar: vorbele "circ", "bâlci", "spectacol", show" etc. Se remarcă însă că, în realitate, "circul mediatic" nu-l oferă DNA, ci presa. Care nu face altceva decât a-şi îndeplini rolul ei social: când afli că va fi percheziţionat imobilul din Zambaccian, unde are un apartament şi învinuitul de lux Năstase, ce să faci? Te duci acolo, bineînţeles! Au existat insinuări privind scurgerile de informaţii din parchete, inclusiv din partea premierului Tăriceanu, prietenul dlui Patriciu, dar ceea ce ştim efectiv este că informaţii despre cazurile de corupţie în cercetare au fost dezvăluite public de învinuiţii înşişi, fireşte, într-o manieră care le servea interesele. Dacă analizezi peisajul mediatic de azi, constatezi că presa s-a scindat cu claritate în presă cu dar şi presă fără dar. Cea dintâi îngroşându-şi rândurile pe zi ce trece. Nu vrem să spunem prin aceasta că orice ziarist care întoarce armele dinspre corupţie înspre statul de drept, care descrie lupta anticorupţie drept circ, este "dăruit" - poate că nu este el, ci directorul sau patronul lui. Sau poate o face din prostie, aliniindu-se la o modă imprimată de câţiva corifei de presă - aceştia, în schimb, foarte gras "dăruiţi"! În mod cert, în uriaşa înlocuire de jaloane morale la care asistăm, nu ne mai interesează combaterea corupţiei, ci apărarea drepturilor omului care posedă peste un milion de dolari - există şi un efect de turmă. Pentru că, să ne amintim de "Ferma Animalelor" a lui Orwell: doar dobitoacele viclene - porcii - se înfruptau din rezultatele Marii Schimbări, cele proaste - oile - le stăteau alături doar din spirit de turmă.