La Editura Imprimeria de Vest, a apărut, recent, lucrarea intitulată "Spitalul Clinic de Urgenţă Militar "Avram Iancu" Oradea. 220 de ani de atestare documentară: 1788 - 2008", semnată de Cristina Marina, profesoară de istorie-geografie la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 11 din Oradea. Este cea de-a II-a carte a autoarei, după ce prima, intitulată "Monumente, busturi şi plăci comemorative orădene", a fost lansată acum trei ani, bucurându-se de un mare succes.

"Cartea se doreşte a fi o frescă sugestivă a trecutului şi, mai ales, a prezentului instituţiei Spitalului Militar Oradea, în paginile sale regăsindu-se evenimente istorice, oameni în Alb, informaţii referitoare la evoluţia în timp a acestei Case de sănătate", explică autoarea. Trebuie spus că, de-a lungul vremurilor, această unitate spitalicească şi-a justificat prezenţa în structurile armatei române, asigurând cu mult profesionalism sănătatea celor aflaţi sub Drapel pe timp de pace, precum şi a celor de pe teatrele de operaţiuni militare în cele două războaie mondiale. "Am surprins în demersul de faţă dăruirea totală, abnegaţia şi pasiunea cu care unii semeni de-ai noştri, îndrituiţi parcă de Dumnezeu să vegheze la sănătatea oamenilor, practică cu multă credinţă această nobilă profesie - aceea de medic", mai spune interlocutoarea noastră. Anul 1788 este anul fondării acestui edificiu, predestinat parcă a fi "Casă de sănătate". Între anii 1788-1918, spitalul s-a aflat sub administraţie habsburgică. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 şi până în 30 august 1940, unitatea spitalicească s-a aflat sub administraţie românească, firească de altfel, păstrându-şi integral funţiunile. Contextul istoric al perioadei 30 august 1940 - 25 octombrie 1944 a fost unul dramatic pentru această instituţie, obligată fiind să-şi schimbe de mai multe ori locaţia de reşedinţă datorită evoluţiilor politico-militare în care s-a aflat România din cauza războiului. Revenind după 25 octombrie 1944 sub administraţie românească, spitalul a parcurs o perioadă de funcţionalitate stabilă până în decembrie 1989, dar sub conducere comunistă.

"Realizarea acestei lucrări a presupus o muncă fascinantă, eforturi deosebite pentru a putea reconstitui trecutul şi prezentul acestei instituţii, de a surprinde şi creiona în mod obiectiv pe omul în alb - medicul militar. Muncii şi osârdiei noastre, de a reliefa istoria şi activitatea unei instituţii de o aşa importanţă pentru viaţa Cetăţii, îi găsim JUSTIFICARE", conchide autoarea.