Duminică, 20 iulie, Beiușul a găzduit un eveniment cu o deosebită încărcătură spirituală: centenarul prezenței în urbea de pe Crișul Negru a Surorilor oblate asumpționiste.

În 1923, la invitația mitropolitului greco-catolic Vasile Suciu, călugării asumpționiști își începeau activitatea în România, prima comunitate așezându-se la Blaj. După „Mica Romă”, cum numise Eminescu Blajul, în 1925 vine rândul Beiușului să se bucure de prezența călugărilor asumpționiști; la invitația episcopului Valeriu Traian Frențiu, călugării preoți Justin Bonnet, Irineu Merloz și superiorul părintele Marie-Alype Louis Barral se stabileau, pe 7 august 1025, la Beiuș pentru a se ocupa de educarea tinerilor.

Peste o lună, la 8 septembrie 1925, la inițiativa aceluiași prelat orădean, era deschisă la Beiuș și comunitatea Surorilor oblate asumpționiste, acestea implicându-se, încă de la început, în viața școlară și socială a urbei. Surorile oblate asumpționiste au predat limba franceză și pianul la Liceul greco-catolic de băieți (colegiul vulcanian) și la Școala Normală de Fete (Liceul Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș”), au condus Liceul Român Unit de Fete și Internatul pavelian, activând, totodată, ca voluntare la spitalul local.

După mai bine de două decenii de prezență în cadrul comunității beiușene, perioadă în care și-au pus o evidentă amprentă pozitivă asupra tinerelor educabile, dar nu numai, surorile asumpționiste și-au încetat activitatea odată cu instaurarea regimului comunist de tristă amintire (1948).

În prezent, surorile asumpționiste activează la Oradea, iar aniversarea centenarului prezenței lor beiușene a fost organizată de acestea împreună cu eparhia orădeană și cu parohia greco-catolică locală.

Participanții la programul aniversar au parcurs un itinerariu care a cuprins mai multe locuri semnificative pentru prezența asumpționistă la Beiuș. Totul a început cu rugăciunea din cimitir, de la la mormântul surorilor Ana Maria Marian (+4.09.1927) și Mariana Pop (+17.10.1940), după care invitații s-au deplasat la Palatul Episcopal din centrul orașului, unul dintre monumentele reprezentative ale Beiușului, motiv pentru care, în virtutea bunei colaborări dintre culte și administrația locală, conjugarea eforturilor în vederea restaurării acestui superb edificiu de patrimoniu devine o necesitate. Odată ajunși aici, participanții la eveniment au putut admira o parte a expoziției cu fotografii de epocă, ilustrative pentru activitatea locală a ordinului asumpționist, cealaltă parte a acesteia fiind amenajată, prin grija părintelui protopop Zorel Zima, în complexul oratorial, fostul Noviciat al Surorilor oblate asumpționiste.

Din drumul spre biserica Sfinții Trei Ierarhi nu putea lipsi vizitarea unuia dintre locurile unde ordinul asumpționist și-a desfășurat o mare parte a activității locale: Colegiul Național „Samuil Vulcan”.

A urmat momentul cel mai important al festivității aniversare, și anume Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Preasfinția sa Virgil Bercea, alături de pr. Antoniiu Chifor, vicar cu preoții, clericii asumpționiști și preoți din protopopiatul de Beiuș.

Preasfinția sa Virgil a rostit și o emoționantă cuvântare, din care am reținut următoarele: „Celebrăm astăzi, aici, la Beiuș, această Sfântă Liturghie pentru a cinsti cei o sută de ani de har, aș spune, și de prezență, și de slujire fidelă, a surorilor asumpționiste nu doar aici, la Beiuș, ci în țara noastră, în România. Surorile au fost aduse în România de către Preasfințitul Valeriu Traian Frențiu, astăzi «Fericit», în 1925. Dânsul le-a invitat și au venit cu inima deschisă; au venit aici, la Beiuș. Este centenarul prezenței lor în România, este o istorie care nu se scrie doar cu creionul, ci a fost scrisă cu rugăciune și cu multă jertfă, cu suferință și cu multă dăruire.

[…]

Dacă ați fost atenți la Apostolul și Evanghelia de astăzi, ne vorbesc exact despre ce sărbătorim noi, astăzi: acești o sută de ani. Și ce sărbătorim, de fapt? Harul darurilor pe care Bunul Dumnezeu le-a dăruit acestor surori: puterea vindecării – El este Domnul care vindecă – și trimiterea spre slujire – dacă surorile au venit la Beiuș și apoi în alte părți din România, au fost trimise de Domnul!

[…]

Cu siguranță, maniera în care veți pleca nu este cea care a fost în urmă cu o sută de ani, în 1925, când ați venit la Beiuș și în România, dar spiritul rămâne același! Nu uitați niciodată: spiritul rămâne același!

Vă privim astăzi cu admirație, dar și cu o speranță extraordinară: să duceți mai departe ceea ce fondatorii v-au dăruit, ceea ce Spiritul Sfânt v-a dăruit!”

După săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești, sora Felicia Ghiorghieș a subliniat rolul pe care membrele ordinului asumpționist continuă să-l dețină la nivel comunitar:

„Privind acest tablou pe care părintele protopop l-a pregătit – cu surorile noastre și cu Fericitul Valeriu Traian Frențiu, episcop al eparhiei de Oradea, care ne-a chemat, în calitate de congregație – m-am gândit că noi, încă de la început, mergem mână în mână cu biserica locală. Suntem fiice ale Bisericii, ne străduim să fim instrumente de comuniune și de unitate, și simple, umile slujitoare, dar bucuroase și dăruite, ale Împărăției lui Dumnezeu. Putem spune că, încă de la început și până acum, inima noastră bate cu aceeași intensitate pentru bucuriile, realizările, dar și suferințele bisericii locale, cu precădere ale Bisericii greco-catolice”.

Prezent la evenimentul centenar, primarul Gabriel Popa a transmis salutul întregii comunități către confrații greco-catolici: „Pentru noi, beiușenii, este o mare bucurie să luăm parte la acest eveniment special: o sută de ani de când au venit în Beiuș Surorile oblate asumpționiste”.

Mai mult, primarul Gabriel Popa, el însuși fiu de preot, a înmânat reprezentantei Surorilor oblate asumpționiste două diplome de recunoștință, una în română și alta în franceză, „în semn de profundă apreciere pentru contribuția spirituală, educațională și morală adusă comunității beiușene de-a lungul unui secol de dăruire, credință și slujire neobosită”.

În fine, părintele Zorel Zima a exprimat bucuria reunirii enoriașilor greco-catolici, și nu numai, în cadrul unui asemenea eveniment cu valențe istorice: „Suntem foarte fericiți pentru că ați ales să sărbătoriți acest centenar aici! Este o dovadă de iubire, o dovadă a acelei vocații profunde. Nu poți să uiți locul în care ai fost chemat, locul de unde ai pornit, locul în care ai început să rodești!”

Au urmat și alte momente pline de evlavie și emoție: sfințirea mozaicului ce o înfățișează pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, ceremonie oficiată tot de Preasfinția sa Virgil, episcopul greco-catolic al Oradiei; agapa frățească; vizitele la fostul Liceul Român Unit de Fete, la Internatul pavelian și la fostul Noviciat al Surorilor oblate asumpționiste, actualmente complexul pastoral Oratoriul „Colț de Rai”, unde, conform mărturiei părintelui protopop Zorel Zima, „un apartament de la mansardă menține izul acelor vremuri”.