Oamenii de știință au descoperit albiile a două râuri gigantice în Antarctica, un peisaj pierdut de mult timp, care a fost conservat sub calota glaciară antarctică timp de 30 de milioane de ani, conform unui studiu publicat la 11 iulie în revista Nature Geoscience.

Eroziunea cauzată de aceste râuri străvechi a modelat suprafețe mari și plate sub gheața Antarcticii de Est, între acum 80 și 34 de milioane de ani. Înțelegerea modului în care s-au format aceste suprafețe și a modului în care acestea continuă să influențeze peisajul în prezent, ar putea ajuta la rafinarea predicțiilor privind viitorul calotei glaciare australe, conform cercetătorilor.
„Am fost mult timp intrigați și nedumeriți de fragmentele de dovezi ale regiunilor «plate» de sub calotele glaciare antarctice”, a declarat într-un comunicat co-autorul studiului, Neil Ross, geofizician la Universitatea Newcastle din Marea Britanie.

Acest studiu reunește datele din puzzle pentru a dezvălui imaginea de ansamblu: cum s-au format aceste suprafețe antice, rolul lor în determinarea fluxului actual al gheții și posibila lor influență asupra modului în care calota glaciară antarctică de est va evolua într-o lume care se încălzește. Dacă calota glaciară antarctică de est s-ar topi complet, ar putea ridica nivelul oceanului global cu peste 50 de metri. Însă, pentru a preconiza cu exactitate ce se va întâmpla cu calota glaciară în următorii ani, oamenii de știință trebuie să cunoască comportamentul său trecut și condițiile aflate la baza sa.
În noul studiu, cercetătorii au folosit date radar din patru studii anterioare pentru a cartografia forma patului de rocă de sub calota de gheață.
„Când examinam imaginile radar ale topografiei subglaciare din această regiune, aceste suprafețe remarcabil de plate au început să iasă în evidență aproape peste tot unde ne uitam”, a declarat în comunicat co-autorul studiului, Guy Paxman, geofizician polar la Universitatea Durham din Marea Britanie. „Suprafețele plate pe care le-am găsit au reușit să supraviețuiască relativ intacte timp de peste 30 de milioane de ani, ceea ce indică faptul că părți ale calotei glaciare au conservat, mai degrabă decât au erodat, peisajul”.

Întinderile plate, care erau intercalate cu depresiuni adânci, acopereau o secțiune de 3.500 de kilometri din coasta Antarcticii de Est. Probabil s-au format înainte de existența calotei glaciare a Antarcticii de Est, dar după ce supercontinentul Gondwana (care conținea Antarctica modernă, Australia, Africa și India) s-a destrămat.
Acest lucru i-a ajutat pe cercetători să dateze secțiunile plate cu o vechime cuprinsă între 80 și 34 de milioane de ani în urmă. Pe aceste suprafețe plate, gheața antarctică se mișcă relativ lent. Dar în adânciturile dintre ele, gheața curge mult mai repede. Apa topită ar fi putut sculpta aceste adâncituri curgând prin albii naturale pe măsură ce calota glaciară a Antarcticii de Est s-a extins cu milioane de ani în urmă.
Fluxul lent de gheață deasupra suprafețelor plate ar putea regla pierderea gheții de pe continent, au scris cercetătorii în studiu. Cercetări suplimentare, cum ar fi obținerea și analizarea probelor de rocă de sub gheață, ar putea rafina proiecțiile privind pierderea viitoare a gheții și creșterea nivelului mării.