Gara din Aleşd, aflată pe magistrala feroviară ce leagă ţări din apusul şi centrul Europei de zona balcanică, a devenit „un punct de atracţie" pentru călătorii români şi străini, oferind o privelişte jalnică a complexului feroviar, ca urmare a proastei organizări şi administrări a acestuia.

Am încercat, împreună cu d-nul Zach Alexandru, şeful staţiilor din Aleşd, Vadu Crişului şi Şuncuiuş, să găsim vinovaţii pentru principalele nereguli existente în gara Aleşd, întâlnite, de altfel, în multe alte staţii C.F.R. din ţară. Sursa acestor mari neajunsuri o constituie, în primul rând, ineficienta şi proasta organizare a sistemului. Centralizarea excesivă şi împărţirea serviciilor în companii, districte, divizii dovedesc şi reclamă starea de haos ce domneşte în sistemul feroviar românesc. Şeful staţiei este doar administrator al clădirilor şi infrastructurii, asigurând fluidizarea şi siguranţa circulaţiei trenurilor şi întreţinerea aparaturii aferente. Are în subordine 10 impegaţi şi 2 funcţionari. Nu are buget propriu de venituri şi cheltuieli, de care dispune doar Regionala C.F.R.Cluj, fapt care îngreunează întreţinerea şi buna gospodărire a patrimoniului. Pentru orice fel de solicitări, cât de mici ar fi, trebuie să se facă raport de necesitate la Cluj, care se rezolvă în timp, multe însă nu primesc aprobările necesare pe considerente mai mult financiare. Aşa se explică starea de degradare a clădirilor din gară şi a sediului poliţiei T.F. care nu au suportat nici reparaţii curente, darmite reparaţii capitale care se impun. Compania de călători are în subordine casieriile, aparatura aferentă şi personalul acestora, de regulă, femei. Deşi casieria funcţionează non-stop, nu este dotată cu sistem de alarmă şi nici pază de noapte. Staţia Aleşd Haltă, la 2 km de gara mare, a fost desfiinţată, deşi ea deserveşte un mare număr de călători şi navetişti din zonă. Călătorii se urcă în tren fără bilete, încurajând sistemul călătoriei cu naşu'. Dar cel mai reprezentativ aspect al nepăsării şi dezordinei îl reprezintă vegetaţia spontană crescută între linii, care în unele locuri este "mângâiată" de trenurile în derulare. De întreţinerea liniilor se ocupă compania de infrastructură a Regionalei Cluj, Divizia de linii, Districtul 3L Aleşd. Din discuţia cu d-nul Daniel Chira, înlocuitor şef district, am reuşit să aflu că au primit recent un program de lucru, dar că nu îl pot pune în aplicare din lipsa banilor necesari pentru procurare de coase şi motocoase. Au primit, în schimb, saci pentru depozitarea resturilor vegetale ce vor rezulta din acţiunea cuprinsă în program. Nu se ştie când va demara acţiunea, poate la anul viitor?

 

Alte detalii nu am primit, întrucât, contactat telefonic, şeful diviziei de la Cluj, al cărui nume nu l-am putut afla, i-a interzis d-lui Chira să dea alte informaţii, îndrumându-ne la d-na Oana Brânzan, ofiţerul de presă al Companiei, cu biroul la Bucureşti, care cu siguranţă ştie exact situaţia de la Aleşd. La toate acestea se pot adăuga condiţiile improprii de călătorie cu unele trenuri personale şi accelerate şi, nu în ultimul rând, preţurile biletelor în continuă creştere. Ce părere ai, domnule Berceanu?