Vestea că cea mai veche echipă sătească din Depresiunea Beiuşului s-a desfiinţat i-a şicat pe toţi mizieşenii, dar şi întreaga suflare fotbalistică din zonă şi din judeţ. Pentru cei mai tineri, dar şi pentru toţi cititorii noştri, în rândurile următoare vă vom prezenta câteva repere din activitatea acestei grupări şi vom încerca să descifrăm dedesubturile acestei dispariţii neaşteptate.

Echipa s-a înfiinţat în 1958

Deplasându-mă la Mizieş cu dl Costica Hus (fost fotbalist al Mizieşului), am poposit la casa celui mai vârstnic jucător, cel care a pus bazele acestei formaţii, Traian Fărcuţ, în vârstă de 75 de ani. În afara noastră, i-au mai călcat pragul Gheorghe Heredea, Aurel Jurj, Dumitru Jurcă, Nelu Roman şi alţii, toţi bulversaţi de această veste incredibilă. Extrem de emoţionat (fuma ţigară de la ţigară), dar şi foarte revoltat, bace Traian s-a destăinuit: "E ruşinea ruşinilor pentru comuna Drăgăneşti ca o echipă cu tradiţie ca a noastră, cu atâţia ani de activitate în campionatele judeţene, câştigătoare a Cupei României - faza judeţeană, o grupare cu jucători divizionari, cum ar fi Vasile Fărcuţ, Mircea Fărcuţ, Ioan Iştoc, Ionel Jurcă, Aurel Jurj, Tavi Roman, George Ciobriş, să nu fie ajutată de nimeni din cadrul Primăriei Drăgăneşti".

Vasile Dan, delegatul echipei şi consilier al satului, regreta şi el retragerea echipei din campionat, dar deşi a susţinut în măsura posibilităţilor proprii echipa, acum nu mai poate, este foarte greu să ţii de unul singur o echipă de fotbal, fie ea şi în liga a V-a.

Bază sportivă lăsată în paragină

Terenul şi vestiarele au fost puse la punct de un grup de tineri din comună în urmă cu 7 ani, iar de atunci, baza a fost cosmetizată doar sporadic, cât să întrunească cerinţele AJF. Câţiva tineri localnici, în frunte cu Dani Ciobriş, cel mai tânăr preşedinte de echipă din judeţ (răpus însă de o boală necruţătoare în urmă cu un an), au reuşit să facă terenul din Mizieş unul funcţional. Au sudat porţile, gardurile, au construit o mică clădire unde se găsesc vestiarele, rămasă însă neterminată, dar atât, pentru că aici se găseşte păşunea satului Mizieş. La inaugurarea terenului din Pomezeu, dl. Valer Vancea, preşedintele AJF Bihor, spunea că-i pare foarte rău de situaţia Mizieşului, echipă cu tradiţie în judeţ. Şi-a amintit cu drag de Dani Ciobriş, cât suflet punea tânărul preşedinte pentru tot ce făcea pentru satul său.

Lică Fărcuţ, căpitan al echipei mulţi ani, afirma că echipa satului Mizieş avea jucători doar din pepiniera proprie, lucru foarte rar în judeţ, gruparea fiind iubită şi ajutată de tot satul atunci când făcea deplasări şi la achiziţionarea echipamentului de joc, în timp ce Ghiţă Ciobriş (bunicul lui Dani) şi Traian Fărcuţ reparau ghetele jucătorilor. Printre cei care au ajutat echipa din Mizieş de-a lungul timpului financiar au fost Dumitru Jurcă (decedat) prin căldăraşii săi, ec. Teddy Frâncu, ec. Nelu Roman, Lucian Roman.Mizieşul a fost şi va rămâne un sat al performanţelor sportive, nu doar prin fotbal, prin jucătorii ce i-a dat de-a lungul anilor, ci şi prin şah şi handbal. Această disciplină se leagă şi de numele prof. Ioan Vaida, pe vremea căruia handbalul se mânca pe pâine la Mizieş, iar în prezent, Miron Roman (alt fiu al satului mare iubitor de sport) se poate mândri cu nepoţii săi, ambii evoluând în Liga I. Nepoata la CSM Bucureşti, iar nepotul la Baia Mare.

Avântul, un simbol în fotbalul judeţean

Un alt mizieşean, Aurel Hus, revenit pe plaiuri natale după 20 de ani petrecuţi în Germania, era consternat de dispariţia echipei. "Nu-mi vine să cred că echipa mea de suflet s-a desfiinţat, ţin minte că nu ne bătea nimeni acasă, duminică în Dealul Spirii era aproape tot satul, cu mic, cu mare. Mizieşul meu e un sătuc cu 160 de fumuri, dar aici s-a născut Miron Românul - Mitropolitul Ardealului şi cunoscutul Traian Dorz, apostolul, martirul şi cântăreţul Golgotei. Mă mândresc că sunt din Mizieş, dar văd că cei din Primăria Drăgăneşti nu dau nimic pe sport, dovadă că şi echipa din Grădinari s-a desfiinţat. Felicitări edililor comunei noastre!", a afirmat dl Hus. La rândul meu, fiind dascăl la Mizieş cu mulţi ani în urmă, pot afirma cu tărie că "Avântul" e un simbol în peisajul fotbalistic judeţean, o legendă vie în Depresiunea Beiuşului, iar Mitru Jurcă, Aurel Jurj sau Dani Ciobriş s-ar răsuci în mormânt dacă ar şti că echipa lor nu mai există. Am scris aceste rânduri tocmai pentru a "sensibiliza" pe cineva din Primăria Drăgăneşti, mai ales că nu peste mult timp vin...alegerile!! Sau poate deja e târziu?!!?