Atacantul formaţiei FC Nantes, Claudiu Keşeru, a acordat un interviu acordat site-ului maville.com. Motto-ul lui Keşeru, care va împlini 22 de ani pe 2 decembrie, este "Întotdeauna putem face mai mult" şi principala sa calitate, conform declaraţiei lui, este sinceritatea. Deşi evoluează de cinci ani în Franţa, fostul jucător al FC Bihor adoră Oradea şi îşi petrece vacanţele în România, în detrimentul unor destinaţii exotice. Jucătorul său preferat este Şevcenko şi se declară impresionat de personalitatea lui Ştefan cel Mare.


Reporter: Principala trăsătură de caracter?
Claudiu Keşeru: Sinceritatea.
Rep: Defectul major?
C.K: Acord încredere prea repede...
Rep: Greşeala care îţi inspiră cea mai multă indulgenţă?
C.K: Greşelile din tinereţe.
Rep: Care este motto-ul tău?
C.K: Întotdeauna putem face mai mult.
Rep: Cea mai mare teamă?
C.K: Să pierd pe cineva drag.
Rep: Ce ţi-ar plăcea să schimbi la tine din punct de vedere fizic?
C.K: Nasul. A primit atâtea lovituri (râde).
Rep: În cine ţi-ar plăcea să te reîncarnezi?
C.K: În nimeni.
Rep: Câţi prieteni adevăraţi ai?
C.K: Îi număr pe degetele de la o mână.
Rep: Calitatea la un bărbat?
C.K: Sinceritatea şi respectul.
Rep: Calitatea la o femeie?
C.K: Exact ca la bărbaţi.
Rep: Cu cine nu ai pleca niciodată în vacanţă?
C.K: Nu am nimic cu nimeni.
Rep: Fotbalistul preferat?
C.K: Şevcenko. Am impresia că îi semăn puţin la nivelul jocului (râde).
Rep: Idolul tău?
C.K: Nu am.
Rep: Echipa preferată?
C.K: AC Milan. Îmi amintesc de tripleta Gullit, Rijkaard, Van Basten. Am văzut fragmente din finala cu Steaua Bucureşti (1989). Ei au câştigat cu 4-0 (n.r. - Keşeru avea atunci doi ani şi jumătate).
Rep: Ce echipă nu îţi place?
C.K: Nu există aşa ceva.
Rep: Ce echipă ţi-ar plăcea să vezi în liga a doua?
C.K: Libourne (n.r. - Keşeru a evoluat în trecut la Libourne). Mi-ar plăcea să promoveze.
Rep: Cel mai bun prieten din fotbal?
C.K: Jean-Jacques Pierre. Chiar dacă uneori se crede prea puternic! Serios acum, îmi place sinceritatea lui. Mă face să râd. Nu îl uit nici pe prietenul mei român, Cipri (n.r. - Dianu). Am debutat împreună. Înainte de a pleca în acelaşi timp de la FC Oradea.
Rep: Meciul care te-a dus în al şaptelea cer?
C.K: Succesul cu Rennes (2-0, la 15 ianuarie 2005). Am avut bucuria de a pune un lob lui Isaksson. În acel meci eram ca un băiat care voia să joace. A fost primul meu derbi, nu am simţit presiunea la fel ca alţii. Deci, m-am dezlănţuit.
Rep: Stadionul preferat?
C.K: La Beaujoire (stadionul echipei FC Nantes). Este grădina mea.
Rep: Cei mai răi suporteri din Franţa?
C.K: Uneori există atmosferă ostilă...Nu voi spune unde, mi-e teamă să nu-mi fac duşmani (râde).
Rep: Cei mai buni suporteri din Franţa?
C.K: Cei de pe Beaujoire. Pe locul doi i-aş plasa pe cei de la Lens. Ei îşi susţin echipa până la capăt.
Rep: Un alt sport în care ţi-ar plăcea să te afirmi?
C.K: Handbalul. Un sport care, din punct de vedere colectiv, seamănă cu fotbalul.
Rep: Alte sporturi preferate?
C.K: Din când în când mă uit la tenis. Sunt pro Federer. Îmi place precizia lui extremă. Dacă nu există poker (râde).
Rep: Cea mai mare bucurie sportivă?
C.K: Ar fi putut fi golul pe care l-am marcat cu AS Monaco. Acum faptul că selecţionerul Piţurcă a menţionat numele meu m-a bucurat.
Rep: Tatuaj sau piercing ?
C.K: Pentru că nu am de niciun fel aş fi mai degrabă pentru tatuaj. Dacă îmi voi face într-o zi? Probabil.
Rep: Dulce sau sărat?
C.K: Mai degrabă sărat. Ador ce îmi găteşte mama mea. Şi apoi aştept lasagna lui Jean-Jacques Pierre (râde).
Rep: Dreapta sau stânga?
C.K: Nu mă interesează politica.
Rep: Blondă, brunetă sau roşcată?
C.K: Depinde de starea de spirit în acel moment
Rep: Ultima nebunie?
C.K: Maşina mea. O am de doi ani. Sunt foarte mulţumit
Rep: Personajul istoric preferat?
C.K: Vă voi spune un personaj românesc: Ştefan Cel Mare (1457-1504). Era un şef de armată. Ne-a păstrat teritoriile după lupte cu turcii şi cu alţii care voiau să ne invadeze.
Rep: Cărţi, filme, melodii?
C.K: Nu sunt un mare cititor. În ceea ce priveşte filmele, îmi plac toate. Cu o uşoară preferinţă pentru cele de acţiune. Ultima oară am văzut un film cu Al Pacino şi De Niro. Mediu. Nu cred că actorii s-au ridicat la înălţimea reputaţiei lor. În plan muzical, ascult mai mult house tecktonik. Cum apare un cântec frumos, îl ascult.
Rep: Emisiunea TV pe care nu o ratezi?
C.K: Nu prea mă uit la emisiunile franceze. Îmi place să urmăresc ştirile de seară.
Rep: Ce găteşti?
C.K: Mă limitez la omletă. Pot face şi alte feluri de mâncare, dar nu sunt sigur că sunt bune (râde).
Rep: Ocupaţia preferată?
C.K: Să joc ping-pong. Mă relaxează.
Rep: Jocul preferat?
C.K: Football Manager.
Rep: Ţinuta ideală?
C.K: Blugi şi adidaşi.
Rep: Obiectul indispensabil?
C.K: Poate ceasul de mână.
Rep: Cadoul visat?
C.K: Să mă pot teleporta. Să ajung rapid acasă în România
Rep: Ce mai mare fericire?
C.K: Să fiu sănătos. La fel şi persoanele dragi mie.
Rep: În ce ţară ţi-ar plăcea să locuieşti?
C.K: În România. Mai precis la Oradea, oraşul meu natal. Dacă îmi lipseşte România? Când am timp, da. Atunci mă gândesc acolo. Însă nu şi atunci când am un program încărcat şi aşa e mai bine.
Rep: Vacanţa ideală?
C.K: În România. Acolo îmi petrec toate vacanţele şi mă reîntâlnesc cu plăcere cu persoanele apropiate mie. Mai ales prietenii din copilărie: Alina, Călin şi Cipri.
Rep: Ultima oară când ai râs?
C.K: Datorită unei înregistrări, cu trei prieteni, am reuşit să păcălim un fost coleg, Mordare. Torul fiind agresiv, el s-a temut. Când l-am sunat apoi nu mai putea să spună nimic. Abia când şi-a dat seama de glumă s-a distrat şi el...
Rep: Ultima oară când ai plâns?
C.K: La înmormântarea tatălui meu.
Rep: Ultimul sms primit?
C.K: De la un prieten, Julien. Îmi cerea numărul unei pizzerii.
Rep: Ultimul sms trimis?
C.K: Ei bine, numărul de la pizzerie!