În calitate de veche abonată şi cititoare a ziarului dvs., doresc să vă aduc la cunoştinţă şi să publicaţi relatarea unui incident a cărui victimă am fost în urmă cu mai bine de patru luni şi de pe urma căruia mă resimt dureros şi astăzi. Nu este un caz singular, incidente asemănătoare s-au mai petrecut atât în zona respectivă, dar şi în alte locuri din cartierul Rogerius în care locuiesc de mai bine de 35 de ani. În dimineaţa zilei de 23 februarie a.c., ora 07.30, mă deplasam pe strada Iza spre Policlinica cu plată Arsmed pentru analize medicale. În momentul când treceam prin dreptul blocului A1, care are faţa pe str. Transilvaniei, am fost atacată de un câine, pripăşit şi probabil hrănit în acel loc de cineva din bloc (nu este singurul caz şi nu sunt împotriva animalelor, şi eu hrănesc pisici sau câini, aceste animale fără stăpân îmi provoacă milă, compasiune, dar ar trebui să se găsească o soluţie pentru câinii aceştia ai nimănui, ca să nu se mai repete ceea ce am păţit). M-am apărat cum am putut de agresiunea neaşteptată a animalului, care s-a repezit din senin, lătrând la mine, cu sacoşa şi poşeta ce le aveam asupra mea, încercând să-l alung, să-l îndepărtez, dar el continua să latre, sărind asupra mea, apoi şi-a înfipt colţii în sacoşa de material plastic. În toiul "luptei", m-am dezechilibrat şi am căzut pe spate. Mi-am pierdut cunoştinţa... Nu ştiu ce s-a întâmplat apoi. Mi-am revenit când două persoane amabile m-au ajutat să mă ridic de pe jos, să-mi adun lucrurile risipite în jur, să-mi revin. M-au întrebat unde merg, ce am păţit, cum mă simt... Aveam dureri mari în zona dorsal-costală (care nici acum nu m-au lăsat, în pofida tratamentului urmat şi a repaosului îndelungat la pat). Vreau să le mulţumesc şi pe această cale domnului şi doamnei Szilagy Irina pentru amabilitatea şi omenia cu care m-au ajutat să-mi revin şi apoi m-au condus până la Policlinica Arsmed ca să-mi fac analizele în acele momente deosebit de dificile pentru mine. M-am întors acasă, în B-dul Dacia, cu taxiul, având senzaţia de ameţeală şi dureri de cap, junghiuri intracostal-dorsale. Fiica mea, care locuieşte în judeţul învecinat, a venit imediat ce am anunţat-o telefonic, durerile nu-mi treceau şi mă imobilizaseră la pat. M-a luat cu maşina şi m-a dus la ea în localitate, m-a dus de urgenţă la spitalul de acolo şi mi-a făcut radiografii, care au depistat dislocarea şi tasarea câtorva vertebre în regiunea lombar-dorsală, acordându-mi îngrijiri timp de şase săptămâni, obligându-mă să port un corset special. După trei luni, am revenit la Oradea. Vă scriu toate acestea ca să sensibilizaţi opinia publică să se ia măsuri, să se găsească o soluţie cât mai umană, repet, iubesc animalele şi nu doresc "represalii" nici "daune morale" din partea celor care cresc câinii la uşa blocului, ci găsirea unei modalităţi de a se preîntâmpina astfel de "incidente", care, în cazul meu, fiind persoană de vârsta a treia, putea să mă coste viaţa, iar acum, la aproape patru luni de la consumarea "incidentului", mă aflu înr-o situaţie neplăcută de semiinvaliditate, însoţită de dureri intense intracostale, dorsale şi senzaţie de nesiguranţă la mers.