Copiii ucraineni și familiile lor care s-au refugiat în România spun că nu s-au prea întâlnit cu situații de discriminare, abuz verbal sau comportament ostil, dar întâmpină probleme de integrare socio-educațională (copiii) și pe piața muncii (adulții) din cauza barierei lingvistice.

Andryi are doar 12 ani și experiența unei vieți de adult. Înainte de război locuia într-un orășel din regiunea Kiev, mergea la școală și avea prieteni. Atunci când au început bombardamentele, părinții au decis să meargă în Kolonșciîna, lângă Bucea, unde locuia bunicul matern, crezând că acolo vor fi în mai multă siguranță.

Pentru Andryi, toată situația a fost foarte confuză. „La început nu a înțeles gravitatea situației și credea că totul este ca un joc pe calculator, ca un film cu lupte militare. Ca băiat, era fascinat de aceste lucruri și credea că totul e ca în filme. Când a auzit zgomotul bombardamentelor și a văzut efectele devastatoare pe care le produc, entuziasmul lui s-a transformat în teamă. La zgomote puternice se speria foarte tare și fugea la mine. Dormea mereu cu mine pentru că se temea”, povestește mama.

Când și aici a început asediul, băiatul a fost nevoit să se ascundă cu familia în școala din sat. În 20 martie 2022, familia s-a întors la Kiev, dar părinții nu erau liniștiți. În cele din urmă, Andryi a trebuit să accepte că va pleca doar cu mama lui. Astăzi este în Baia Mare și este inclus în programul Salvați Copiii. 

Agresiunea militară asupra Ucrainei a condus la un aflux de refugiați de peste 19 milioane de persoane (conform datelor unui studiu calitativ al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați - UNHCR), care au tranzitat granițele României, Poloniei, Slovaciei, Ungariei și Moldovei, în marea lor majoritate copii și părinți. Dintre aceștia, peste 8 milioane de persoane sunt înregistrate în Europa, iar 5 milioane de cetățeni ucraineni au fost înregistrați pentru Protecție Temporară în Europa. În România, de la declanșarea acestei crize (24 februarie 2022), la nivel național, au intrat puțin peste 3.8 milioane de cetățeni ucraineni. Pe teritoriul României sunt, în acest moment, 110 mii.

Copiii ucraineni au nevoie să își continue studiile

78% (trei sferturi) dintre refugiații ucraineni din România sunt femei, 33% dintre persoanele din familiile refugiate sunt copii, 54% au vârsta între 18 și 59 de ani și 13% sunt persoane cu vârsta peste 60 de ani. Cei mai mulți dintre adulții ucraineni refugiați în România au un nivel ridicat de educație și erau angajați în țara lor, înainte de război. Percepția respondenților la ancheta UNHCR despre accesul pe piața de muncă din România nu e în general favorabilă: 51% nu au același statut profesional ca în Ucraina, în general din cauza barierelor lingvistice. România este considerată de marea majoritate a respondenților o țară sigură: discriminarea, abuzul verbal și comportamentele ostile au fost observate doar de 7% dintre participanții la anchetă. Majoritatea copiilor ucraineni refugiați în România urmează cursurile online. Proporția este ridicată pentru copiii cu vârste între 12 și 17 ani, dar scade la vârste mai mici: 52% pentru grupa 6 - 11 ani și doar un procent pentru copiii cu vârsta sub 5 ani.

Trauma dislocării de casele, școlile și, de cele mai multe ori, de tații lor este una complexă. În perioada plină de insecuritate prin care trec, copiii ucraineni au nevoie să își continue studiile, să socializeze, să își facă prieteni, să se simtă integrați în comunitățile în care se refugiază din calea războiului. 

„Trauma psihologică a acestor copii este una majoră, iar primul pas spre vindecare este redobândirea sentimentului de normalitate. De aceea, integrarea socială și continuarea studiilor educaționale sunt atât de importante, pentru că acești copii au nevoie să știe că sunt în siguranță și că nu sunt abandonați”, spune Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.