Acte nesecare pentru renta agricolă

B.I., de 58 de ani, din mediul rural, ar dori să ştie care sunt actele necesare şi unde trebuie să se adreseze pentru obţinerea carnetului de rentier agricol şi a rentei agricole.

Conform titlului XI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile aflate în proprietatea sa, având siguranţa unei surse viagere de venituri garantate de stat. Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol înstrăinat şi echivalentul în lei a 50 euro/an pentru fiecare hectar arendat. Plata rentei viagere agricole se face în lei prin raportarea la cursul mediu de schimb valutar calculat de Banca Naţională a României din anul pentru care aceasta se datorează. Pentru suprafeţele mai mici de 1 ha suma plătită va fi proporţională cu suprafaţa înstrăinată sau arendată. Renta viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală, în primul semestru al anului următor celui pentru care aceasta este datorată. Renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol. În cazul arendării, renta viageră agricolă încetează în termen de 30 de zile de la data încetării contractului de arendă, dacă în acest interval rentierul agricol nu face dovada încheierii unui nou contract de arendă. După decesul rentierului, moştenitorii vor încasa ultima rată scadentă la data decesului, într-o singură rată anuală, în primul trimestru al anului următor celui pentru care se datorează renta, pe baza actelor doveditoare privind calitatea de moştenitor, a certificatului de deces în original, precum şi a carnetului de rentier agricol al defunctului. Rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care deţine în proprietate până la 10 hectare de teren agricol şi care înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenuri agricole după intrarea în vigoare a prezentului titlu, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol. Rentier este şi persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează «nerevizuibil», şi care înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenuri agricole. Pentru a deveni rentier pot fi înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii. Dovada înstrăinării se face prin actul de înstrăinare, încheiat în formă autentică, iar dovada arendării se face prin contractul de arendă întocmit cu respectarea Legii arendării nr. 16/1994, cu modificările şi completările ulterioare. Proprietarii căsătoriţi pot deveni rentieri agricoli şi prin înstrăinarea şi arendarea terenurilor agricole care sunt bunuri comune dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta de 62 de ani. În acest caz, carnetul de rentier agricol se eliberează pe numele soţului care întruneşte condiţiile prevăzute de lege. În cazul proprietăţii comune, renta viageră agricolă se poate stabili şi în baza declaraţiei autentice notariale, referitoare la întinderea cotei-părţi, dată de comun acord de toţi coproprietarii. Rentierul agricol poate rămâne proprietar pe o suprafaţă de teren agricol de până la 0,5 hectare pentru folosinţa personală. Pentru utilitatea practică în soluţionarea cererilor, s-a înfiinţat Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă ca direcţie în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului. Oficiul conduce, organizează şi coordonează activitatea de aplicare a prevederilor privind rentierul agricol. În fiecare judeţ se organizează birouri ale Oficiului Naţional de Rentă Viageră Agricolă ca reprezentanţe teritoriale în structura aparatului propriu al Agenţiei Domeniilor Statului. Birourile ţin evidenţa rentierilor agricoli din judeţul respectiv, eliberând carnetul de rentier agricol. Carnetul de rentier agricol va conţine elemente de securizare şi va avea în interior 6 pagini cu un număr de 36 de rubrici. Fiecare rubrică reprezintă spaţiul în care se completează de către birourile judeţene valoarea rentei viagere agricole în euro şi valoarea rentei viagere agricole în lei. În judeţil Bihor, această instituţie o găsiţi pe strada Dimitrie Cantemir nr. 26-30 localitatea Oradea, telefon 0259/459.947, e-mail: bihor@domeniilestatului.ro, unde vă îndemnăm să vă adresaţi pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ. Persoanele care solicită renta viageră pot să depună personal ori prin mandatar la orice birou judeţean, cu condiţia ca toate solicitările ulterioare să fie depuse la acelaşi birou, o cerere, însoţită de următoarele documente: copie de pe actul de identitate al solicitantului; copie de pe actul de înstrăinare autentificat sau, după caz, de pe titlul de proprietate al arendatorului şi de pe contractul de arendare încheiat cu respectarea prevederilor Legii arendării nr. 16/1994, cu modificările şi completările ulterioare; declaraţie pe propria răspundere, din care să rezulte faptul că nu are în proprietate pentru folosinţă proprie teren cu destinaţie agricolă situat în extravilan, în suprafaţă mai mare de 0,5 ha. Fondurile necesare pentru plata rentei viagere agricole se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Plata rentei viagere agricole se efectuează de către Agenţia Domeniilor Statului, prin mandat poştal, virament bancar sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege.

Procedura de citare în absenţa adresei de domiciliu

B.T., de 49 de ani, din mediul rural, întreabă cum poate cita pe cineva în instanţă, având în vedere că nu îi cunoaşte domiciliul.

Conform art. 95 din Codul de procedură civilă, când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele judecătoriei sau completul de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, preşedintele judecătoriei sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile. Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.

Cine beneficiază de bursă privată?

H.F., de 21 de ani, din mediul urban, ar dori să ştie care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte bursa privată acordată ca sprijin pentru studenţi.

Conform art. 1 şi următoarele din Legea nr. 376/2004 privind bursele private, bursa privată reprezintă sprijinul pentru studii acordat, în baza unui contract, de către o persoană juridică de drept privat sau de către o persoană fizică unui beneficiar care poate fi, după caz, elev, student, doctorand sau care urmează un program de pregătire postuniversitară într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din ţară sau din străinătate. Cuantumul bursei private se stabileşte la încheierea contractului şi se poate modifica ulterior numai prin act adiţional la acesta. Contractul prin care se acordă bursa privată cuprinde clauze privind modul în care beneficiarul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile de studiu, precum şi celelalte condiţii în care se oferă bursa. Contractul se semnează de beneficiar sau, în funcţie de vârstă, de beneficiar, cu acordul reprezentantului său legal, şi de reprezentantul legal al persoanei juridice sau de persoana fizică ce oferă bursa. Beneficiarul bursei private are obligaţia să prezinte contractul, în vederea avizării, la instituţia/unitatea de învăţământ în care studiază. Contractul poate conţine clauze prin care să se stabilească obligaţia beneficiarului de a lucra după finalizarea studiilor, prin angajare pe o anumită perioadă, pentru persoana juridică sau fizică ce acordă bursa privată, dar numai pe un post corespunzător studiilor absolvite. Bursa privată poate fi acordată pe întreaga durată a studiilor sau pe o perioadă mai scurtă de timp, stabilită prin contract. Cuantumul lunar al bursei private va fi stabilit de către cel care acordă bursa sau de altă persoană juridică ori fizică desemnată de acesta. Bursa privată nu poate fi acordată, în condiţiile prezentei legi, rudelor sau afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv. Instrucţiunile de aplicare a a Legii nr. 376/2004 privind bursele private, stipulează că bursele private se pot acorda persoanelor fizice române: elevi, studenţi, doctoranzi sau celor care urmează un program de pregătire postuniversitară într-o instituţie de învăţământ acreditată, din ţară sau din străinătate. Bursa se acordă în baza unui contract încheiat între o persoană juridică de drept privat sau o persoană fizică şi beneficiar, dintre cei menţionaţi mai sus. Contractul se semnează, în calitate de părţi, de către beneficiar sau, în funcţie de vârstă, de beneficiar, cu acordul scris al reprezentantului său legal, şi de către reprezentantul legal al persoanei juridice de drept privat sau de către persoana fizică ce oferă bursa. Beneficiarul bursei private are obligaţia să prezinte contractul, în vederea avizării, la instituţia sau la unitatea de învăţământ în care studiază, care va specifica nivelul şi forma de învăţământ urmate, precizând durata normală a studiilor, precum şi anul de studiu în care se află beneficiarul bursei. Instituţia sau unitatea de învăţământ are obligaţia de a prezenta, semestrial sau trimestrial, informaţii privind situaţia şcolară a beneficiarului bursei, la cererea persoanei fizice sau a persoanei juridice care acordă bursa. Clauzele contractului de bursă se stabilesc de către părţi, cu respectarea modelului de contract prevăzut de instrucţiuni. Bursa privată nu poate fi acordată rudelor sau afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv.Pe perioada acordării bursei private se interzice beneficiarului să lucreze pentru cel care acordă bursa sau pentru altă persoană juridică ori fizică desemnată de acesta. Bursa poate fi acordată pe întreaga durată a studiilor sau pe o perioadă mai scurtă, stabilită prin contract de către părţi. Cuantumul bursei private se stabileşte la încheierea contractului şi trebuie să acopere cel puţin masa, cazarea şi cheltuielile de întreţinere, fără a se situa sub nivelul salariului minim pe economie. Acest cuantum se poate modifica ulterior încheierii contractului numai prin act adiţional la acesta. Bursa se poate suspenda pe perioadele în care beneficiarul ei nu îndeplineşte clauzele, stabilite prin contract. Beneficiarul bursei se poate obliga prin contract ca, după terminarea studiilor liceale, postliceale, universitare, postuniversitare sau de doctorat, pe parcursul cărora a primit bursa, să lucreze prin angajare, pe o anumită perioadă prevăzută în contract, pentru persoana juridică sau fizică ce acordă bursa privată, dar numai pe un post corespunzător studiilor absolvite. Beneficiarul bursei se obligă prin angajament de plată să restituie sumele primite cu titlu de bursă, indexate cu indicele de inflaţie, în caz de nerespectare a obligaţiilor asumate prin contract. Angajamentul de plată este prevăzut în actul normativ şi constituie anexă la contract. În cazul restituirii sumelor reprezentând burse private, persoana fizică care a acordat bursa are obligaţia de a înştiinţa organul fiscal competent în vederea returnării sumelor respective cu care s-a redus impozitul datorat, iar persoana juridică va recalcula impozitul pe profit datorat pentru anul fiscal respectiv.



Indemnizaţie de şomaj pentru contract cu timp parţial?

A.D., de 26 de ani, din mediul urban, doreşte să ştie dacă persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial au dreptul la indemnizaţia de şomaj.

Conform art. 34 şi următoarele din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, şomerii beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate. La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la lit. a), nu se iau în calcul: a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile; b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni; c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate; d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni. Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la lit. a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial. Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare prevăzut la lit. a) se stabileşte în funcţie de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispoziţia agentului de muncă temporară, între misiuni. Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră. Şomerii beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul; b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii. Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia suspendării pentru incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii. Rezultă de aici că persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial pot beneficia de indemnizaţie de şomaj cu condiţia ca stagiul de cotizare să fie calculat proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial.