Calea ferată a fost şi rămâne în continuare cel mai rapid, comod şi sigur mijloc de transport în comun. Cu toate eforturile pe care administratorii acestui serviciu le depun pentru a se menţine în aceste vremuri de austeritate, unii călători ocazionali distrug mobilierul din vagoane, afectând astfel buna deservire a publicului călător.

În ziua de 9 iulie, am călătorit cu trenul N1936 de la Aleşd la Cluj,  Săgeata Albastră, care avea două geamuri laterale sparte. Întrebându-l pe şeful trenului cine şi când a spart geamurile, răspunsul mi-a fost dat că aşa le-a luat în primire din Staţia Oradea. M-am întors de la Cluj în ziua de 11 iulie cu trenul 3075, tot Săgeata Albastră, care la cele două cupluri avea trei geamuri sparte şi circula aşa de aproape o lună. Apoi, dacă până mai ieri megafoanele din staţiile Bratca, Aleşd, Ciucea comunicau circulaţia celor 20 perechi de trenuri interne şi internaţionale, acum sunt mute. De ce? Un alt aspect negativ pe care trebuie să-l menţionez este că, în timp ce staţiile Aleşd, Vadu Crişului, Stâna de Vale nu mai eliberează bilete, făcându-se restructurări de personal, staţia Vadu Crişului, cu impegaţi de mişcare, deşi are bilete, nu le eliberează călătorilor, din lipsă de organizare. Nu în ultimul rând, trebuie accentuat că personalul trenurilor de scurt parcurs îşi face datoria, însă unii călători nu sunt depistaţi, stricăciunile fiind comise în special noaptea.

T. BALMOŞ