"Mergeţi cu poporul, de vreţi să nu rătăciţi" - Simion Bărnuţiu


În numărul precedent, am prezentat câteva date despre fosta Divizie 11 Mecanizată şi Divizia 89 Infanterie Moto care trebuia să se înfiinţeze la mobilizare în judeţele Bihor şi Arad, ale căror efective depăşeau 50.000 de luptători. Am enumerat aceste date statistice pentru a înţelege câţi specialişti militari s-au integrat în societatea civilă,crezând cu adevărat că, în litera şi spiritul constituţiei, în România, dreptul la muncă este garantat.

În acea vreme a fi militar, indiferent de funcţie sau grad, era o responsabilitate. Acum a ajuns o marfă pe taraba politicienilor. Revedeţi, dacă, aveţi aplecarea necesară, ceea ce v-am relatat despre o parte din forţa Armatei Române. Ce reprezintă ea acum? Marea masă a specialiştilor armatei este în rezervă. Orice armată are două componente: armata activă şi cea din rezervă. La noi, ca la nimeni: armata activă este armată de ocupaţie în Irak şi Afganistan, iar acasă aşteaptă resurse ca să poată fi operaţională (ruda săracă), nu are voie să se pronunţe (mai rău ca pe vremea stalinismului), în timp ce armata din rezervă este batjocorită precum ciumaţii şi cerşetorii.Ce aţi făcut dragilor guvernanţi cu fosta Divizie, ce aţi făcut cu Armata României?
Noi am înţeles că trebuie să ne integrăm în N.A.T.O.! Nu politicienii au dus Armata Română în această alianţă, ci valoarea excepţională a soldatului român! Desigur, vor apărea „specialişti" cu patru clase de primară şi una pe „euroi" care ne vor spune că ne apără N.A.T.O.! Aşa ar fi normal, însă nu uităm că în 1968, fostele armate a cinci state ale Tratatului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia, iar în 1974, Turcia a ocupat nordul insulei Cipru, intrând în război şi cu Grecia, tot stat membru al N.A.T.O. Tratatele sunt simple petice de hârtie pentru cei mari.
Santa simplicitas! Mai avem şi corigenţi la istorie! De aceea aveţi boală pe profesori, medici, poliţie şi justiţie! Politicienii nu au nevoie de specialişti! Dacă am schimbat călăreţul,calul trebuie să se supună noului stăpân. Calul suntem noi.
Militarii au înţeles: s-a întors o filă în istorie. Conducătorii nu au înţeles nimic: schimbarea nu a adus pacea, ci doar a aprins noi focare de conflict, generate de aceleaşi mari puteri care încearcă să subjuge omenirea.
Noi am acceptat să părăsim cariera militară căreia i-am jertfit tinereţea noastră, în timp ce unii din cei ce au pretenţia să ne ucidă şi bătrâneţea, chefuiau prin cazinourile Occidentului cheltuind banii câştigaţi ca turnători la oricare servicii de informaţii ce i-au selectat!
Colegii noştri în uniformă, specializaţi în mânuirea tehnicii militare, conştienţi de marea răspundere asumată prin jurământul militar, au fost scoşi din sistem, treptat, în baza unor legi care le asigura posibilitatea conversiei profesionale. Toţi s-au integrat în societatea civilă, fiecare după pregătirea, abilităţile, curajul şi şansa lui.
Aceşti oameni aveau în spate o carieră demnă de respect, însă şi o familie de militar care să fie un nucleu de nădejde pentru ţară. Vii tu, acum, guvern, tu trecător preşedinte şi arunci cu noroi şi dispreţ în haina militară, caz fără precedent în istoria armatelor lumii? Mă faci tu pe mine nesimţit? Eu provin dintr-o familie cu 14 fraţi: la masa noastră nu am văzut niciodată 16 linguri, nu am avut niciodată 16 perechi de bocanci, însă am răbdat toate servituţile carierei militare, în credinţa că o dată poporul român va avea nevoie de armata sa. De câte ori poporul şi-a încredinţat soarta în braţul său, Armata României nu a putut lipsi de la o atât de Sfântă Datorie!

De ce, guvern trecător, sau tu, preşedinte accidental, mă faci să-mi fie ruşine că sunt român? De ce-mi dezonorezi epoletul de ostaş al Ţării mele? De ce-mi interzici dreptul la muncă în ţara mea? De ce De ce unicul meu copil a plecat din ţară? De ce s-a sinucis Decebal, ca să nu-şi vadă poporul târât în lanţuri la Roma De ce frumoşii noştri copii au plecat sclavi în alte ţări? Pentru că ne trimiteţi voi, guvernanţii! Voi ne daţi bătrâneţe fără tinereţe. Să nu uitaţi că şi voi veţi fi bătrâni! Însă, voi veţi fi bătrâni fără tineri. Veţi avea bătrâneţe fără tinereţe. Ne mai daţi aprobarea să fim români? Tinerii noştri nu ne vor uita niciodată! Ei sunt copiii noştri! Ei sunt români!...