La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2009 să fie dedicat Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei (†379), la împlinirea a 1630 de ani de la trecerea sa în veşnicie, precum şi celorlalţi Sfinţi Părinţi Capadocieni: Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Grigore de Nyssa şi altor sfinţi şi sfinte originari din Capadocia. Cu acest prilej, la nivelul întregii Patriarhii Române sunt în desfăşurare o serie de Simpozioane comemorative şi activităţi cultural-teologice, pelerinaje în Capadocia, care au menirea de a marca acest jubileu.

Pentru Biserica Ortodoxă Română există un motiv în plus de a cinsti memoria Sfântului Vasile cel Mare, ierarh şi sfânt al Bisericii celei Una, deoarece Patriarhul României poartă şi titlul de "Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei". Acest lucru se datorează faptului că, în urma expansiunii islamice, creştinii au fost alungaţi din Cezareea Capadociei, însă scaunul arhiepiscopal de acolo nu a fost desfiinţat, ci încredinţat cu titlu onorific unei Biserici ortodoxe surori. Începând cu anul 1776, mitropolitul Ţării Româneşti a primit titulatura de Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei, titlu onorific moştenit şi de Mitropoliţii primaţi ai României, iar după înfiinţarea Patriarhiei, şi de patriarhii României.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anului 330, la Cezareea Capadociei, dintr-o familie foarte evlavioasă. Mama sa Emilia şi bunica sa Macrina i-au oferit o educaţie aleasă, sădind în sufletul său seminţele învăţăturilor creştine. A studiat la retorii şi filosofii timpului, la Cezareea Capadociei, apoi la Constantinopol şi la Atena. Aici avea să-l cunoască pe Sfântul Grigore de Nazianz de care l-a legat o profundă prietenie pentru tot restul vieţii. Erau atât de dornici în a pătrunde tainele teologiei şi ale ştiinţei de carte, încât cei doi nu cunoşteau decât două drumuri, cel al Bisericii şi al şcolii. După finalizarea studiilor, pe la anul 355 se întoarce la Cezareea unde va profesa retorica. Deoarece simţea o chemare spre monahism, va vinde întreaga sa avere şi o va împărţi săracilor, iar apoi va lua calea mânăstirii. După o călătorie în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia, se va retrage pe malul râului Iris, în Pont, unde fondează o mânăstire, în care organizează viaţa monahală cu regim chinovial. O vreme aici se va retrage şi prietenul său Sfântul Grigore de Nazianz. Aici va scrie Regulile vieţii monahale după care se ghidează până azi mânăstirile ortodoxe. Tot aici va aduna textele lui Origen într-o colecţie numită Filocalia. În anul 364 a fost hirotonit preot, iar în 370 episcop la Cezareea Capadociei, unde a păstorit nouă ani, până la trecerea sa la Domnul (379).

Sfântul Vasile cel Mare rămâne în conştiinţa Bisericii ca un far călăuzitor pentru toate generaţiile de creştini care se vor împărtăşi de paradigmele vieţuirii şi operei sale.