În medicina populară, coada calului (Equisetum arvense) a fost apreciata încă din timpurile îndepărtate, în special datorită forţei sale hemostatice.
În scopuri medicinale, de la coada calului se foloseşte doar partea aeriană, care conţine o saponină - equisetanina, compuşi flavonici, ulei volatil, substanţe amare, acid silicic şi săruri de potasiu, calciu, sodiu şi magneziu. Pentru efectul ei în coagularea sângelui, planta este "de neînlocuit" în sângerări, hemoragii. Ca mijloc hemostatic, planta ajută în hemoragiile pulmonare, în metroragii (hemoragii uterine neregulate), în hemoragiile stomacale şi ale hemoroizilor. În caz de hemoragii nazale sau sângerări persistente ale nasului (epistaxis), se aplică o compresă cu ceai răcit de coada calului. Este nevoie de un ceai concentrat, din 2-3 linguriţe cu vârf la o ceaşcă. Conţinutul însemnat de acid silicic şi săruri minerale conferă ceaiului din această plantă proprietăţi remineralizante, ceea ce îl face util convalescenţilor şi anemicilor. Uleiul volatil imprimă ceaiului şi o acţiune antimicrobiană, fiind recomandat ca antiseptic şi diuretic în boli de rinichi şi vezică. Prin diureza pe care o produce, planta acţionează favorabil în boli de inimă, ficat, piele, în gută şi reumatism. Prin efectul ei depurativ, coada calului, împreună cu ventrilica, sunt un bun remediu pentru prevenirea arteriosclerozei. În tulburările digestive, ceaiul din coada calului combate aciditatea crescută, favorizând vindecarea ulcerului gastric. Pentru hemoroizi dureroşi şi noduli hemoroidali se utilizează terciul de plantă proaspătă aplicat în locurile afectate. Tinctura de coada calului (10 g de plantă uscată se lasă la macerat în 50 ml rachiu natural de secară, se lasă să stea 14 zile la soare şi se agită zilnic) este un remediu deosebit în combaterea transpiraţiei picioarelor. Cu această tinctură se fricţionează picioarele, iar înaintea mesei de dimineaţă, pe stomacul gol, se bea o cană cu ceai de coada calului. Contra mătreţii, părul se spală, zilnic, cu fiertură de coada calului, apoi pielea capului se masează cu ulei de măsline. Ceaiul din coada calului, sub formă de gargară, este util în caz de amigdalită, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, gingivite şi sângerări ale gingiei. Infuzia de coada calului se prepară din 250 ml apă fiartă, care se toarnă peste o linguriţă cu vârf de plantă mărunţită şi se lasă "să tragă" timp de 2 minute.