În timpul bătăliei de la Mărăști s-a realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensivă din anul 1917, înregistrat în Europa de către armatele aliate. Oprirea tuturor operaţiunilor ofensive pe frontul estic de către guvernul Imperiului Rus a dat peste cap planurile româneşti de recuperare a teritoriilor pierdute.

După bătălie

Bătălia de la Mărăști a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe frontul românesc, dar a și contribuit la ridicarea moralului ostașilor români. Reorganizate și temeinic instruite, dar având și experienţa campaniei din 1916, trupele române s-au dovedit a fi un adversar capabil să pună probleme și să învingă redutabilele armate germane. Rezultatul acestei bătălii s-a datorat atât tacticilor aplicate, priceperii ofiţerilor comandanţi, eficacității artileriei române și excelentei colaborări a acesteia cu trupele terestre, hotărârii și tenacității în luptă a oștașilor români, dar şi prețiosului ajutor dat de localnici prin furnizarea de informații despre inamic și prin călăuzirea trupelor române pe poteci de munte, spre flancurile şi chiar în spatele trupelor germane şi austro-ungare.

Rezultatele ofensivei pot fi sintetizate astfel:

*Linia frontului a fost ruptă pe o lungime de 30 km și s-a pătruns pe o adâncime de 20 km;

*Au fost capturaţi în jurul a 3.000 de soldaţi germani şi austro-ungari, cel puţin 60 de tunuri și importante cantități de material de război, inclusiv o cantitate însemnată de muniții, importante materiale sanitare. Trupele româneşti au recuperat circa 500 km pătraţi din teritoriul naţional şi au eliberat 30 de localităţi;

*S-au acordat 32 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a unor ofițeri români. *Steagurile a 4 Regimente (4, 18, 30 Infanterie şi 2 Vânători) au fost decorate cu aceeași distincție.

*au căzut la datorie 1.469 de militari, alţi 3.052 au fost răniţi şi 367 dispăruţi.

 

Consecinţele bătăliei de la Mărăşti

Pentru generalul Alexandru Averescu a fost apogeul carierei sale militare, fiind decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Bătălia de la Mărăşti i-a sporit prestigiul militar şi popularitatea deosebită pe care îşi va clădi ulterior cariera politică. Consecinţele bătăliei au fost mult mai vaste. A fost, cum se exprima Averescu într-o scrisoare personală, „prima victorie adevărată din istoria armatei române moderne”. Ea a demonstrat că soldaţii români, dacă erau instruiţi şi echipaţi cum trebuie, pot lupta de la egal la egal cu orice inamic. Succesul a ridicat moralul şi a dat încredere soldaţilor şi ofiţerilor din întreaga armată. A fost un precedent important pentru bătăliile următoare de la Mărăşeşti şi Oituz. În rândul opiniei publice din ţările aliate victoria românească a avut un puternic ecou, acestea fiind foarte bine ilustrat în presa vremii. Astfel, la câteva zile după încheierea bătăliei, „The Times” scria: „Singurul punct strălucitor în Răsărit se găsește în România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpațior, obținând succese apreciabile.”

În acelaşi ton, și ministrul de război al Franței aprecia succesul românesc: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele succese ale armatei române (...). Rog trimiteți felicitările cele mai călduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.”

 

Consecinţe pentru Puterile Centrale

Principalele cauze ale înfrângerii de la Mărăști identificate de arhiducele Iosif și prezentate în raportul său au fost: „O admirabilă cooperare între artilerie, infanterie și aviație la străpungerea şi pregătirea ei (ofensivei - n.r.); Aviația a condus nesupărată tragerile artileriei; Pe punctele de trecere au acționat excelent aruncătoarele de mine; Epuizarea trupelor (...) în retragere pe teren accidentat; Armata română își schimbă necontenit trupele din linia întâi, care erau conduse (ghidate) de locuitorii din partea locului.”

În timpul bătăliei de la Mărăști s-a realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensivă din anul 1917 înregistrat pe teatrul de operațiuni european de către trupele Antantei (a se vedea tabelul cu ofensivele anului 1917).

 

Succesul ofensivei de la Mărăşti a determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a IX-a germane, aflate în subordinea mareșalului von Mackensen, dinspre Nămoloasa spre Focșani, pentru a întări forţele zdruncinate ale lui Gerok, iar în acest fel Armata a IX-a germană și-a schimbat direcția ofensivă, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a creat o breșă care putea fi dezvoltată, existând astfel premisele generalizării operațiunilor ofensive pe frontul românesc ale armatelor aliate. Şi mai important, pierderile suferite au determinat forţele germane şi austro-ungare să lanseze ofensive inadecvat susţinute şi, prin urmare, nereuşite, la Mărăşeşti şi Oituz.

 

Mausoleul de la Mărăști

În urma atacului s-au provocat distrugeri mari şi satului Mărăşti, rămânând în urmă o localitate în ruine. Această situaţie l-a determinat pe generalul Mărgineanu să-i convoace, la 12 septembrie 1917, pe ofiţerii Diviziei a III-a, propunându-le înfiinţarea unui fond „Mărăşti” pentru reconstrucţie, aşa cum reiese din discursul său susţinut la acea adunare: „În cea mai glorioasă bătălie dată de la începutul campaniei de trupele Diviziei a III-a, s-a eliberat satul Mărăşti din mâinile duşmanilor. Bravele noastre trupe au mai eliberat în acea memorabilă bătălie şi alte sate, însă niciunul n-a suferit de pe urma barbariei duşmane ca satul Mărăşti. Nu mai este satul Mărăşti de altădată. Este o adevărată ruină. Avem, deci, înalta îndatorire morală şi patriotică de a pune pe picioare acel sat. Înaintea tuturor, noi, care l-am cucerit, trebuie să luăm iniţiativa înjghebării unui fond sub numele de Mărăşti, cu care mai târziu să se înalţe un sat şi mai frumos, şi mai mare. Doresc ca prima contribuţie să fie dată de ofiţerii şi subofiţerii şi soldaţii Diviziei a III-a, după care fondul va fi sporit prin contribuţia populaţiei române”.

Pentru cinstirea memoriei eroilor de la Mărăști și în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928 s-a început construcția Mausoleului de la Mărăști. Mausoleul a fost înălțat la cota 536, unde s-au dat lupte, în comuna Răcoasa, satul Mărăști. La intrarea în localitate este amplasat un portal în formă de arc de triumf, în stil românesc, cu inscripția „Câmpul istoric de la Mărăşti”, iar mausoleul este amplasat la ieşirea din localitate, în partea nordică. Proiectul mausoleului aparține arh. Pandele Șerbănescu, iar basoreliefurile au fost executate de A. Bordenache. Întins pe o suprafață de 1.000 mp, mausoleul se sprijină pe doi piloni mari de beton de secțiune dreptunghiulară pe care au fost amplasate două urne în care arde o flacără veșnică. Pilonii sunt împodobiți cu ample basoreliefuri de bronz care înfățișează, printre alte scene de război, trecerea unui țăran român peste linia frontului cu informații despre inamic și primirea unui general român, făcută de locuitorii din Marăști. Între cei doi piloni, pe un perete de beton, sunt fixate 15 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele ostașilor români identificaţi şi căzuți la datorie, denumirea regimentelor care au participat la operaţiuni.

În centrul parcului unde se află mausoleul, între arbuşti ornamentali, a fost amplasat un grup statuar, realizat în tehnica ronde-bosse, din bronz, care înfăţişează un soldat rănit care predă unui tânăr arma şi făclia pentru continuarea luptei. În spatele grupului statuar, pe un postament din beton placat cu piatră de Vratza, a fost înălţat bustul mareşalului Alexandru Averescu, inaugurat în octombrie 1940, operă a sculptorului Oscar Späthe. Bustul îl înfăţişează pe mareşal în uniformă militară, ţinută de campanie, frontal, cu capul descoperit.

În cele 12 cripte au fost depuse osemintele a 5.342 ostaşi români, ruşi, germani necunoscuţi, căzuţi în luptele din vara anului 1917. În partea inferioară a nişelor, pe un postament au fost depuse osemintele, iar pe rafturi au fost aşezate craniile. Criptele au fost închise cu geamuri de semicristal, decorate cu îngeri, redaţi cu aripile larg desfăcute, şi ornamente florale, decoraţiuni făcute după desenele reginei Maria.

În capătul opus intrării, încăperea a fost rezervată sarcofagelor. Central, a fost amplasat sarcofagul care adăposteşte osemintele mareşalului Alexandru Averescu. De o parte şi alta se află sarcofagele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu.

Încăperea destinată sarcofagelor este acoperită de o cupolă la baza căreia s-a inscripţionat cu litere aurii: „Întru veşnică amintire şi recunoştinţă eroilor care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc”.

 

 

Surse: Istoria Militară a Poporului Român, Ed. Militară, București, 1988; Glenn E. Torrey – România în Primul Război Mondial, Ed. Meteor, 2014; Constantin Kiriţescu – Istoria războiului pentru întregirea României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989; Pamfil Şeicaru – România în marele război, Editura Eminescu, 1994; Muzeul Vrancei - Mausoleul de la Mărăşti.