Imediat ce urci de pe str. Aksakal Sokagi nr.3, unde este situat hotelul nostru Erguvan și treci pe lângă magazine de tot felul, ajungi nesperat de repede chiar în inima turistică a Istanbulului, locul unde a fost construit Hipodromul Imperiului Bizantin cu coloanele sale antice și apoi măreața catedrală Hagia Sophia înălțată de împăratul Iustinian. La început, respectând tradiția Romei, marele edificiu se numea Circus Maximus Constantinopolitanis, devenit ulterior, și odată cu trecerea de la limba latină la limba greacă, Hipodrom, din grecescul hippos-cal și dromos- drum sau pistă. Acum locul se numește Sultanahmet Meydan, adică piața Sultanului Ahmed, celebra piață unde își dau întâlnire grupurile de turiști din toată lumea cu ghizii lor, care flutură stegulețe de tot felul spre a fi recunoscuți. În epoca bizantină cursele de cai și cursele de care de luptã au fost distracții foarte cãutate, continuând formula populistã de panem et circenses (pâine și circ) pentru câștigarea simpatiei plebei, iar hipodromurile se întâlneau în mai toate orașele mari ale Imperiuluii din epoca elenisticã, romanã și bizantinã. Primul hipodrom a fost construit în perioada în care orașul a fost numit Byzantium, în grecește Byzantion, întemeiat de Byzas din Megara (un oraș-stat de lângă Atena) în anul 667 î.Hr. Se spune că Byzas a navigat spre nord-est, dincolo de Marea Egee, căutând un loc pentru o nouă colonie greacă a Megarei. Byzas a consultat oracolul lui Apollo din Delphi, de unde a aflat că ar urma să se stabilească vis à vis de Țara Orbilor. Byzas a găsit o locație unde Cornul de Aur, un mare golf pentru un port bine adăpostit, se întâlnește cu strâmtoarea Bosfor și se varsă în Marea Marmara, vis à vis de orașul Calcedon, actualmente orașul turcesc Kadikoy. Conform indicației oracolului, Byzas i-a considerat pe locuitorii din Calcedon de a dreptul orbi, deoarece nu și-au dat seama de strălucitele avantaje strategice, dar și comerciale pe care le avea pământul din partea europeană a strâmtorii Bosfor asupra părții asiatice, un loc superb de unde se poate supraveghea ori controla intrarea corăbiilor din Marea Neagră în Marea Mediterană și din Mediterană în Marea Neagră. Astfel că în anul 667 î.Hr. el a fondat colonia Byzantion, devenită sub romani Byzantium în partea europeană, îndeplinind astfel cerințele oracolului din Delphi, Bizanțul devenind un loc ce a intrat în istoria universală. În anul 203 d.Hr., împãratul Septimius Severus a reconstruit orașul Byzantium și i-a extins zidurile, înzestrându-l cu un hipodrom, o arenã pentru curse de care și lupte de gladiatori. În anul 324 d.Hr., împãratul Constantin cel Mare a decis sã reîntemeieze Bizanțul dupã victoria sa din Bãtãlia de la Chrysopolis, din apropiere într-o și mai mare mãsurã, încât l-a denumit Nova Roma (Noua Romã). Acest nume nu a fost folosit în mod oficial de autoritãțile civile și orașul a devenit cunoscut sub numele de Constantinopolis, orașul lui Constantin (polis în grecește înseamnã oraș). În anul 330 d.Hr. (an în care parcã nu întâmplãtor se nasc sfinții Vasile cel Mare și Grigorie din Nazians), împãratul Constantin, în timpul unor serbãri care au durat patru zile, a hotãrât sã mute oficial reședința sa de la Roma pe malurile Bosforului, intuind la timp întreaga putere a ideologiei creștine și prevãzându-i triumful și pentru a asigura astfel unitatea noului sãu imperiu. 

Se spune cã, la început, el ar fi dorit sã mute capitala în apropiere de fosta cetate a Troiei, de und ar fi venit întemeietorii cetãții Roma, dar și-a schimbat dorința la chemarea unui înger. Împãratul Constantin a mãrit foarte mult orașul și una dintre principalele sale mãsuri a fost renovarea totalã  a Hipodromului, un alt fel de Circus Maximus. Se estimeazã cã Hipodromul lui Constantin a avut circa 450 m lungime și 130 m lãțime. Peste 40.000 de soldați goți au fost folosiți aici ca mânã de lucru, iar Împãratul Constantin a transferat aici monumente important din Roma, Alexandria, Efes, Antiohia și Atena pentru a da strãlucire maximã noii sale capitale. Un zid puternic pornea de la țãrmul Mãrii Marmara și ajngea pânã la Cornul de Aur spre a apãra noul oraș de nãvãlirile dușmanilor dinspre uscat. Hipodromul din vremurile sale de glorie avea o capacitate de 100.000 de locuri pentru spectatori, iar pista de curse pentru carele de luptã avea formã de U, loja împãratului era situatã la capãtul de rãsãrit al pistei, un loc unde se ajungea direct din palatul imperial printr-un pasaj pe care numai împãratul sau alți membri ai familiei îl puteau folosi. Hipodromul a fost decorat cu numeroase statui de zei, împãrați, animale și eroi, dintre care unele au fost lucrãri celebre, cum ar fi cea a lui Heracle din secolul al IV-lea î.Hr. a sculptorului Lysippos, Romulus și Remus cu lupoaica Lupa sau Coloana șerpuitã din secolul al V-lea î.Hr. Porțile de unde porneau carele de luptã denumite carceres aveau deasupra lor chiar patru statui de cai din cupru aurit, dar aceștia au fost furați în timpul Cruciadei a patra din 1204 și au fost montați pe fațada bazilicii Sfântul Marcu (San Marco) din Veneția. Pista a fost prevãzutã cu alte statui din bronz ale unor celebri cãlãreți și conducãtori de care, dar nicio statuie nu a supraviețuit. În cartea sa De Ceremoniis (cartea a II-a, 15, 589), împãratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (cel născut în purpură) a descris decorațiunile din hipodrom cu ocazia vizitei sarazinilor sau a arabilor, menționând tapițeria purpurie și superbele tapiserii. Conform lui Hesychius din Milet, în acest loc a fost odatã o statuie a zeiței Hecate. De-a lungul perioadei bizantine, Hipodromul a fost centrul vieții sociale a orașului. Sume uriașe au fost pariate pe cursele de care, la care au participat câte patru echipe, fiecare fiind susținutã financiar de câte un partid politic diferit (Deme) din Senatul Bizantin: Albaștrii (Venetoi; veneții), Verzii (Prasinoi; prasinii), Roșii (Rousioi; rousii) și Albii (Leukoi; leukii). Roșii și Albii și-au pierdut puterea treptat și au fost absorbiți de celelalte douã facțiuni majore (Albaștrii și Verzii). Un total de pânã la opt care (douã care pe echipã), trase de câte patru cai, concurau pe pista de curse a Hipodromului. Rivalitãțile sportive dintre Albaștri și Verzi au fost, uneori, și rivalitãți politice sau religioase și câteodatã se transformau în revolte, care s-au transformat în rãzboaie civile. Cea mai severã dintre acestea a fost rãscoala Nika din anul 532 și în care aproximativ 30.000 de oameni au fost uciși de soldații generalului Belisarie al împăratului Iustinian I și multe clãdiri importante au fost distruse de rãsculați.

Suntem acum chiar pe locul amfiteatrului fostei capitale a Imperiului Bizantin, turiștii forfotesc peste tot, filmeazã și fotografiazã fãrã întrerupere monumentele care au mai rãmas din mãrețul Hipodrom, locul de înfruntare al oratorilor pledând în cauze și controverse religoase interminabile dintre iconoclaști și iconoduli. (Va urma)