În fiecare an, la 14 octombrie, o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, numită „cea nouă”, de la Iaşi, a Moldovei luminătoare.

Cunoscută, îndeosebi, de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă şi sârbă, Sfânta Parascheva s-a născut în satul Epivat, din Tracia Răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea.

În urma unor minuni petrecute la mormântul ei, moaştele sale au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în Biserica „Sfinţilor Apostoli” din satul Epivat, pentru închinare şi cinstire. Acolo au stat timp de 175 de ani. În anul 1393, după ce Bulgaria a căzut în mâinile turcilor, moaştele sale au fost dăruite, pentru trei ani, lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti (1386-1418), ca apoi să ajungă în Serbia, la Belgrad, unde au rămas timp de 125 de ani. După ce turcii au ocupat şi Serbia, moaştele sale au fost duse la Constantinopol, unde au fost răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12 mii de ducaţi de aur, rămânând în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani. În 1641, însă, acestea au fost dăruite domnului Moldovei, Vasile Lupu, drept recunoştinţă a achitării datoriilor patriarhiei către turci. În acelaşi an, moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iaşi, fiind aşezate cu cinste în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”. Acolo au stat până în decembrie 1888, când au fost scăpate ca prin minune de la un incendiu, fiind apoi transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi.