Bombay - mica panteră neagră, prietena câinilor Rasa a fost obţinută de Nikki Horner, o crescătoare din Louisville, Kentucky, Statele Unite, care s-a decis să creeze o Panteră Neagră în miniatură, prin încrucişarea Burmezelor maro-închis cu pisici negre American Shorthair. Încercările ei au dat rezultate: o pisică atletică cu blana scurtă, neagră, rasa fiind recunoscută şi acceptată în competiţii în 1976. Caracteristici: Bombay-ul are, evident, multe trăsături fizice comune cu Burmeza. Pisicile Bombay sunt perfect adaptate la viaţa de apartament şi sunt în general calme. E interesant că mai degrabă vor accepta compania unui câine în apartament decât tovărăşia altor pisici, asupra cărora vor încerca să-şi exercite dominaţia. Sunt mari iubitoare de căldură, fiind încântate să doarmă sub pătură. Bombay sunt pisici inteligente, ce sunt în permanentă interacţiune cu stăpânii lor şi sunt foarte jucăuşe. Multe dintre ele pot învăţa diverse giumbuşlucuri, iar unele fac chiar şi aport. Vocea lor este distinctă, dar nu atât de stridentă sau de puternică ca a Siamezelor. Greutatea lor variază între 3,5 kg şi 5 kg, iar femelele cântăresc între 2,7 kg şi 4 kg. Îngrijire şi întreţinere. Deşi pisicile Bombay au un bun apetit, nefiind mofturoase la mâncare, nu sunt predispuse la obezitate. Blana scurtă, netedă, lasă foarte puţin păr şi nu necesită practic întreţinere. Pisicile Bombay sunt perfect capabile să-şi cureţe singure blana, dar se vor bucura dacă veţi trece mâna de câteva ori pe spatele lor, masându-le în acelaşi timp, sau dacă le veţi face un periaj uşor. Standard. Bombay este o pisica de mărime medie, cu osatura bine conturată, cu masa musculară considerabilă, având o greutate surprinzătoare pentru mărimea ei. Capul este rotund şi de mărime medie, fără suprafeţe plane sau unghiuri ascuţite. Privit din profil, stopul este moderat; fruntea este rotundă, dar nu boltită. Nasul trebuie să fie puţin rotunjit la vârf. Botul este scurt, dar nu lat sau "cârn". Urechile sunt de mărime medie, depărtate, late la bază şi uşor rotunjite la vârf. Când sunt alerte, urechile apar uşor înclinate în faţă. Ochii sunt rotunzi, mari şi depărtaţi. Culoarea lor variază de la auriu la căprui, fiind de preferat ochii cu mare strălucire şi cu adâncime a culorii. Corpul este de mărime medie, nici masiv, nici suplu. Membrele sunt bine proporţionate în raport cu corpul, cu labe rotunjite. Pieptul este amplu şi rotunjit. Blana este scurtă, bine lipită de corp, cu textura fină, ca de satin, şi cu o strălucire specială, ca a pantofilor de lac. Firul de păr trebuie să fie negru de la vârf şi până la bază. Sunt permise abateri de la acest standard pentru pisoi şi pentru Bombay de până la doi ani. *** Johnny, vitezomanul "Bună ziua, mă numesc Johnny şi trebuie să vă spun de la început că îmi plac autoturismele, în special cele sport. Au o viteză... mamă, mamă, ce-mi mai flutură în vânt părul sârmos! Am uitat să vă spun, eu sunt un fox terrier cu pedigree, am o origine bună, singurul lucru pe care mi-l doresc este ca stăpânul meu să-şi cumpere o maşină care să atingă viteza de 200 km pe oră. Poate, într-o bună zi, se va întâmpla şi asta." *** Un oaspete de seamă: energia casei! Pentru a vedea care energii ne influenţează casa, să ne gândim pe unde intră energia în cantităţi mari. La multe case, în funcţie de cât de des este folosită uşa, energia principală a casei vine prin această "poartă a energiei". Intrarea. Imaginaţi-vă că lumina de pe scara blocului unde locuiţi nu funcţionează. Este uşa apartamentului luminată sau trebuie să căutaţi gaura cheii pe întuneric? Imaginaţi-vă că energia este ca omul: îi place curăţenia, ordinea şi frumuseţea. Dacă energia pozitivă - qi - dă peste un loc plin de gunoaie sau de dezordine, "face stânga-împrejur" şi se duce la vecini, care au avut grijă să îi facă o primire mai bună... Dacă este cazul, instalaţi un mic bec la intrarea în locuinţă pentru a lumina drumul pentru energia care vine spre casa dumneavoastră. După ce v-aţi familiarizat cu locul din faţa intrării (şi l-aţi amenajat cât mai bine, dacă este posibil), treceţi la analizarea spaţiului de după uşă. În interiorul casei... Ce vă întâmpină în holul de la intrare? Un întuneric total (cum avem uneori surpriza neplăcută să vedem în unele blocuri când mergem în vizită...) completat poate şi de dezordine, sau o atmosferă luminoasă şi ordonată? Reamintiţi-vă că energia este vie. Ca şi noi, ea are nevoie de spaţiu unde să se manifeste. Următorul (mic) pas înainte este să faceţi o primire cât mai bună acestui oaspete de seamă care este energia. Aduceţi lumină şi creaţi cât mai mult spaţiu, după posibilităţi. Faceţi curăţenie (dacă este cazul) şi mutaţi lucrurile de prisos în debara sau în dulap. Plasaţi o oglindă mare care să vă dea impresia că spaţiul s-a dublat (dar nu imediat în faţa uşii). Aplicaţi chiar de azi sfaturile din aceste rânduri şi rezultatele vor veni în curând. Succes! *** Cu unele plante trebuie să te porţi cu... mănuşi! Există câteva plante de apartament în preajma cărora trebuie să avem mare grijă, pentru că ele conţin substanţe uşor otrăvitoare. Să ne amintim că cele mai puternice otrăvuri se obţin din plante! Plantele conţin substanţe care se activează atunci când le atingem şi pot provoca ameţeli, greţuri, mâncărimi. De fapt, substanţele în cauză fac parte din... arsenalul de apărare. Iată câteva dintre plantele pe lângă care trebuie să trecem sau să le atingem cu maximă precauţie: * Dieffenbachia este foarte otrăvitoare în orice zonă a ei. * Atingerea cornului de iederă vă va provoca mâncărimi ale pielii dacă puneţi mâna pe lujerul lung, care are din loc în loc o mică ridicătură. * Fructele roşii ale asparagusului fac rău şi de aceea aşezaţi-l undeva sus, mai ales dacă aveţi copii care pot fi tentaţi de micile fructe de culoare roşie. * Toate părţile frumoasei Clivia sunt dăunătoare. * Crotonul, cu frunzele-i atât de frumoase şi cerate care bat spre galben, este dăunător. * Minunata plantă - o frunză, cum e denumită în termeni populari la Spathiphillum - este otrăvitoare, indiferent de locul în care o atingeţi. La fel şi floarea-flamingo (Anthorium). * Feriţi-vă şi de iederă (Hedera helix) şi de crăciunică. * Aveţi grijă când atingeţi filodendronul (Monstera deliciosa) în oricare dintre părţile lui şi, la fel, Steaua cavalerului (Hippeastrum). Cum să vă feriţi cel mai eficient? Purtaţi mănuşi din plastic, atunci când umblaţi la flori, şi spălaţi-le bine după aceea. Este cel mai bine să renunţaţi la una dintre plantele enumerate mai sus, în special dacă aveţi copii mici, dar nu lăsaţi nici ca pisica ori câinele să le atingă. Mergeţi imediat la medic dacă există pericolul unei otrăviri cu aceste plante şi comunicaţi-i acestuia numele plantei atinse. De asemenea, e bine să vă avertizaţi musafirii să nu le atingă! *** Arborele de foc (Poinsettia) Este originar din Mexic, unde creşte sub formă de arbust, cu o coroană deosebit de bogată şi ramificată. Această plantă delicată se înmulţeşte uşor, şi nu trebuie decât să aveţi grijă să-i asiguraţi condiţiile cele mai bune pentru ca ea să vă răsplătească aşteptările. Florile acestei plante sunt mici, galbene, fără miros, ceea ce le face lipsite de importanţă la o primă vedere. La începutul lunii decembrie însă, frunzele arborelui de foc încep să-şi schimbe culoarea, pornind de la vârf spre tulpină, formând bractee intens colorate. Se cunosc diferite varietăţi ale acestei plante, care se disting prin forma frunzelor şi culoarea bracteelor, ce devin catifelate: alb, galben, roz sau roşu intens. Această din urmă culoare i-a adus plantei denumirea de arbore de foc. Bracteele continuă să se coloreze, formând buchete splendide printre frunzele de un verde închis, şi se menţin astfel timp de 5-6 luni pe an. Dacă planta este destul de mare şi de ramificată, apariţia noilor lăstari este semnul că putem trece la înmulţirea plantei. Ea se înmulţeşte prin butăşire, pentru că este o metodă mai rapidă şi pentru că butaşii se prind în proporţie de 95 %. Poinsettia este o plantă de cameră care, îngrijită în mod corespunzător, bucură ochii şi sufletul pe tot parcursul anului. Trebuie avută grijă să i se asigure o temperatură de până la 25 grade C, fără mari variaţii. Nu trebuie udată abundent, în plus, ea este foarte sensibilă la curenţii de aer. Aşadar, nu trebuie pusă în dreptul unui geam deschis, pe balcon sau în curte, în bătaia vântului. Trebuie evitată şi expunerea ei la soare, căci frunzele se vor îngălbeni. *** Înlocuiţi perdelele cu jaluzele verticale, căci se întreţin mai uşor! Dacă doriţi o schimbare radicală de decor în ceea ce priveşte fereastra locuinţei, vă recomandăm să înlocuiţi perdelele şi draperiile cu jaluzele verticale. Realizate din ţesături tip poliester, fibră de sticlă sau PVC, sunt comercializate într-o gamă largă de modele şi culori. Lamelele, cu dimensiuni de 9 sau 12 cm, sunt orientabile şi, datorită materialelor din care sunt confecţionate, permit filtrarea luminii naturale. Un preţ mediu pentru acest tip de jaluzele este de 550.000 - 600.000 lei/mp, în funcţie de materialul din care sunt confecţionate şi adaosul comercial al fiecărui magazin. Montajul se realizează prin prinderea şinei cu ajutorul holtzşuruburilor şi diblurilor direct în plafon. Sunt acţionate de un mecanism silenţios aflat în partea superioară, care permite lamelelor să se rotească până la 180 grade, lăsând lumina să pătrundă atât cât ne dorim. Lamelele se strâng fără a le agăţa. Datorită sistemului de acţionare modern, puteţi aranja lamelele în patru moduri diferite: orientate spre dreapta sau spre stânga, strânse pe centru sau jumătate în dreapta şi jumătate în stânga. Fiecare lamelă are în partea de jos, ascunsă într-un pliu, o greutate de plumb, cu rolul de a menţine poziţia perfect verticală. Camerele vor părea dintr-o dată mai înalte şi spaţiul mai larg, mai ales dacă veţi folosi tonuri mai deschise. Orientaţi-vă în alegerea dvs. după textilele, covorul, mobila şi tapiţeria (zugrăveala) din încăperea unde vor fi montate.