Un nou studiu israelian a ajuns la concluzia că expunerea la soare măreşte apetitul bărbaţilor, dar nu şi pe cel al femeilor. Astfel, în cazul bărbaţilor, expunerea la soare activează o proteină care semnalizează organismului să producă un hormon ce stimulează pofta de mâncare.

În cazul femeilor, un al treilea hormon blochează interacţiunea primilor doi şi, în consecinţă, nu apar creşteri semnificative în apetit după expunerea la soare, transmite marţi agenţia TPS.

Studiul, realizat la Universitatea din Tel Aviv, identifică diferenţele dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte activarea mecanismului metabolic. Cercetătorii au explicat că, pentru masculi, atât în cazul speciilor animale, cât şi al oamenilor, expunerea la soare activează o proteină denumită p53, care are funcţia de a repara ADN-ul din piele ce a fost afectat de expunerea la soare. Activarea proteinei p53 semnalează organismului să producă un hormon denumit grelină, care stimulează la rândul său pofta de mâncare. În cazul femeilor, hormonul estrogen blochează interacţiunea dintre p53 şi grelină şi, în consecinţă, nu apare o senzaţie de foame neobişnuită după expunerea la soare.

Studiul a fost coordonat de profesorul Carmit Levy şi de studentul doctorand Shivang Parikh de la Departamentul de Genetică Umană şi Biochimie al Facultăţii de medicină Sackler din cadrul Universităţii din Tel Aviv. Acest studiu a fost desfăşurat în colaborare cu numeroşi cercetători, atât din Israel cât şi din alte părţi ale lumii şi se bazează pe date epidemiologice colectate în cadrul unui studiu cu durata de un an asupra obiceiurilor alimentare ale unui număr de aproximativ 3.000 de israelieni, bărbaţi şi femei, date combinate cu rezultatele unui studiu genetic desfăşurat pe animale de laborator.

Concluziile au identificat pielea ca un regulator primar pentru energie şi apetit (metabolism), atât în cazul animalelor de laborator, cât şi al oamenilor.

Cercetătorii explică faptul că există o diferenţă metabolică uriaşă între bărbaţi şi femei, care le influenţează atât sănătatea cât şi comportamentul.

„Studiul nostru este prima cercetare medicală care ţine cont de gen ce a fost desfăşurată vreodată cu privire la expunerea UV, şi pentru prima oară, conexiunea moleculară dintre expunerea UV şi pofta de mâncare a fost descifrată. Studiile medicale care ţin cont de gen sunt deosebit de complexe, fiind nevoie de dublul numărului de participanţi pentru a putea identifica diferenţe semnificative din punct de vedere statistic", a declarat prof. Carmit Levy. Ea a mai precizat că, „în calitate de fiinţe umane, am renunţat la blană şi, în consecinţă, pielea noastră, cel mai mare organ al corpului, este expusă la semnale din mediu. Proteina p53, care se găseşte în piele, repară ADN-ul afectat de expunerea la soare, dar are şi o altă funcţie. Îi semnalizează organismului că iarna s-a încheiat pentru a ieşi la soare, probabil în pregătire pentru sezonul de împerechere. Rezultatele noastre oferă o bază încurajatoare pentru alte cercetări, atât asupra metabolismului uman cât şi asupra unor terapii pe bază de UV împotriva unor boli metabolice şi tulburări ale apetitului alimentar".