Adevărul despre Juri: Gagarin - un cosmonaut "debarcat" Omenirea renunţă cu greu la eroii ei. În special atunci când sfârşitul lor tragic naşte o serie de întrebări chinuitoare... La prima vedere, Juri Gagarin, primul cosmonaut care a păşit în spaţiul cosmic, şi-a găsit "sfârşitul" avându-l alături pe instructorul său, Seregin, cu avionul de "exerciţiu" pe care-l pilota. Nimeni nu s-a gândit la timpul respectiv că un mare cosmonaut, un mare OM cum a fost Juri, va mai ajunge să piloteze un simplu avion! Comunicatul oficialităţilor a lăsat omenirea stupefiată: Da, în noaptea dinaintea accidentului, Juri Gagarin şi Serghei Seregin au băut împreună vodcă, ore întregi, iar dimineaţa s-au urcat la bordul avionului plecând în cursă! Aceasta este explicaţia faptului că nu au putut pilota avionul, prăbuşindu-se într-o mlaştină de unde nimeni nu i-a mai putut scoate niciodată! O istorie mai mult decât răutăcioasă, având multe puncte ce nu se potriveau nicicum cu realitatea. În primul rând, se ştie prea bine ce ordine şi disciplină domneau la timpul respectiv la Moscova! În al doilea rând, nu era vorba despre doi novici într-ale zborului! Cei care au studiat cazul au avut, totuşi, onestitatea să exprime o ipoteză ceva mai plauzibilă: cei doi - Juri şi Seregin - au avut de înfruntat o situaţie fără ieşire, au încercat să oprească prăbuşirea avionului, dar totul s-a soldat cu un eşec. Motivul prăbuşirii? Probabil câteva clipe de neatenţie datorate unui aparat de zbor - sau obiect zburător! - ivit din senin la orizont! Încercând să evite coliziunea, Gagarin a făcut câteva manevre periculoase, bruşte... Ceea ce este însă interesant este că nimeni nu a dat de urma aparatului de zbor incriminat, nimeni nu a depus mărturie că l-ar fi văzut, nici măcar câteva secunde! După ani de zile, câţiva martori oculari s-au hotărât să declare: da, alături de avionul lui Gagarin s-a putut vedea un obiect rotund, strălucitor... Misterioasa întâlnire... Primele şoapte cum că povestea sfârşitului tragic al lui Gagarin ascunde mistere au parvenit de la vestita clarvăzătoare Vanga. Ea a declarat: "Gagarin nu a murit, Gagarin trăieşte, l-au prins..." Cine l-a prins, unde a fost el dus, Vanga nu a mai dorit să spună. Povestea lui Juri Gagarin a fost continuată de ufologii ruşi. S-a mai spus, apoi, o altă istorie de necrezut: în casa celebrei V. A. Maximova ar fi avut loc o şedinţă de spiritism în cadrul căreia spiritul uneia dintre persoanele de legătură dintre pământeni şi extratereştri le-ar fi spus celor prezenţi despre soarta lui Gagarin. El a afirmat: "Da, Vanga are dreptate, Gagarin trăieşte! El trăieşte pe o planetă, are şi familie! Asemeni lui Seregin!" Într-adevăr, a mai spus spiritul prezent la şedinţă, avionul lui Gagarin a fost la un pas de a se izbi de obiectul zburător neidentificat, a intrat în picaj, dar în ultimul moment, ocupanţii OZN-ului au reuşit să-l scoată dsin avion pe Juri, e drept - rănit, ducându-l cu nava lor şi mai departe, în spaţiu, pe o planetă pe care o locuiau ei. Pare o istorie de necrezut. Şi totuşi, în SUA se întâmplase ceva similar: o navă extraterestră şi un avion militar erau gata-gata să se ciocnească, fapt ce nu s-a mai întâmplat, însă, amândouă dispărând fără urmă... *** Experienţa în afara trupului sau bilocaţia OBE este un fenomen care, şi el, se sustrage unui control ştiinţific. Este vorba despre un fenomen extrem de interesant în privinţa supravieţuirii, pentru că dacă trupul nostru, sediu al conştiinţei, este capabil să existe independent de trup în timpul vieţii, se poate presupune că el este capabil să facă acelaşi lucru şi după moarte. Ce este, în fapt, Out of Body Experience? Misticii orientali, yoghinii, afirmă că au deseori astfel de experinţe. Fenomenul dedublării a fost descris de persoane foarte diferite între ele, practic, în aceiaşi termeni, iar informaţiile relatate permit ca OBE să fie descris în felul următor: subiectul are impresia că ar avea alt corp, care se comportă mai mult sau mai puţin întocmai cu corpul său fizic, răspunde mai mult sau mai puţin la comenzile voinţei sale şi serveşte momentan ca un centru al universului percepţiilor sale. În general, acest corp este asemănător organismului fizic ca formă şi dimensiuni şi poate fi definit ca un dublu al său. Experienţele de acest gen sunt însoţite, de obicei, de un sentiment de bucurie, eliberare, de lipsă de greutate. Conştiinţa persoanei aflate în afara corpului său se află deasupra propriului corp fizic, toate simţurile par mai ascuţite, vederea are o capacitate de 360 grade, se percepe o luminozitate sporită, chiar se reuşeşte vederea prin ziduri, mintea este calmă şi limpede, foarte activă şi trează. În esenţă, se poate spune că OBE poate surveni în două situaţii: în pericolul de moarte şi în timpul morţii clinice, sau 2. în condiţii perfect normale, în stare fizică bună. Iată şi un caz deosebit, al lui Giovanni Perdolla, un italian din Padova, de 37 de ani care, fiind în vacanţă, s-a aflat în pericol de moarte. Relatarea lui este este cel puţin ciudată... "M-am dus cu familia la San Fruttuoso, unde, în larg, la mică distanţă de promontoriu, scufundată la o adâncime de vreo zece metri, se afla statuia lui Christ cel din mare. Îmi propusesem să văd mai de aproape statuia. Sunt un foarte bun înotător şi scufundător, aşa că n-am ezitat să merg pentru a atinfe statuia. La un moment dat m-am simţit învăluit de o stare de imensă bucurie şi pace. Imprudent, aflat la peste zece metri adâncime, am simţit nevoia să persist în acea stare, astfel încât am ajuns să mă văd realmente prăbuşit pe fundul mării, lângă soclul statuii. Starea mea era tot mai plăcută şi mi-am zis că voi rămâne acolo, unde e atât de bine. Vedeam lumina soarelui străpungând apa şi, deodată, am văzut o barcă cu doi tineri pe care i-am auzit strigând disperaţi. Nu ştiu cum puteam să-i aud, dar auzeam clar şi ceea ce vorbeau între ei de parcă aş fi fost acolo. Mai mult, am văzut-o clar pe fiica mea de cinci ani plângând pe malul apei, şi pe soţie - spunându-i că tata vine imediat acasă. Mă aflam în larg, la mai mult de optezeci de metri de ţărm... Numai dorinţa de a-mi revedea familia m-a făcut să ţâşnesc din apă, ca un dop de plută. Faptul excepţional este că am văzut barca înainte de a ieşi la suprafaţă, când mă scufundasem nu se afla nimic la orizont..." Depăşind simpla cazuistică, trebuie spus că OBE este studiat în SUA în laborator, cu subiecţi capabili să provoace la voinţă această separare, scopul fiind acela de a demonstra existenţa reală a acelui ceva, imaterial, separat de corp. Dacă s-ar reuşi, atunci, fără îndoială, am înţelege că moartea este doar o simplă trecere dintr-un tărâm, într-altul... *** Poltergeist - spiritul gălăgios Ploi de pietre căzute din tavan, lovituri din mobile şi pereţi, uşi ce se deschid şi se închid singure, ferestre ce sunt trântite, obiecte zburând prin aer...Case bântuite de spirite care încearcă să comunice, uneori prietenos, alteori duşmănos... Poltergeist înseamnă spirit care face scandal. Un spirit pus pe rele, asemeni unui copil năbădăios. Poltergeist este un cuvânt german care indică o serie de fenomene imprevizibile, fără explicaţie firească. Doar că, uneori, năzbâtiile spiriritului sunt de-a dreptul de prost gust, speriindu-i la culme pe locatarii unei case! Iniţial, aceste manifestări au fost considerate ca aparţinând unei entităţi negative, malefice, în preajma căreia nici o fiinţă nu este în siguranţă. Mai apoi, explicaţiile au constat în acţiunea unei influenţe psihice asupra materiei. Oricum, cercetările în domeniu au relevat că, în majoritatea cazurilor, în centrul acestor fapte s-a aflat o persoană în criză, pornită să-şi manifeste energia, desigur - în mod inconştient, în exterior. Sau că a fost vorba despre cineva care nu a reuşit să-şi găsească liniştea din diverse cauze. Hans Bender, şeful catedrei de parapsihologie din cadrul Institutului pentru zonele de frontieră, consideră că fenomenul amintit ajută într-o mare măsură la cercetarea fenomenelor paranormale. Există însă o diferenţă între ceea ce reprezintă poltergeist şi bântuirea, aceasta din urmă făcând referire la bocănituri, zgomote de paşi, apariţii de fantome, adieri, vânturi reci iscate din senin într-o cameră ale cărei ferestre sunt închise. Şi, evident, voci ce nu aparţin nimănui cunoscut şi, mai ales, în viaţă. Brrr! Însă, dacă poltergeist este un fenomen care, pe cât de inexplicabil şi brusc a apărut, pe atât de brusc va şi dispărea, bântuirea durează mai mult, este legată de un loc anume, o anumită casă, de cele mai multe ori în care s-a petrecut o tragedie, o crimă spre exemplu. Bântuirea poate ţine ani de zile, în ea fiind implicate chiar mai multe spirite, suflete chinuite ce nu-şi găsesc liniştea, continuând să dea târcoale prin locurile unde altădată şi-au trăit viaţa. Este cazul fenomenelor care populează castele, palate vechi, în care odinioară a fost vărsat sânge. Dar despre acestea, cu altă ocazie! *** Apariţii, reîncarnări... *Jane Fonda, fiica regretatului Henry Fonda, pretinde că este vizitată periodic de tatăl ei care vine să-i dea sfaturi. Jane crede că: "Era firesc să se întâmple aşa ceva. În plus, îmi pare că vine tocmai pentru a-mi îndruma viaţa şi cariera. Dacă cunoaşte cineva amănunte despre afacerile mele din domeniul cinematografiei, acela este neîndoielnic tatăl meu!" *Richard Gere, sex-simbolul masculin al cinematografiei americane este convins că, într-o altă viaţă, a fost budhist. "Am trăit în Himalaya, ştiu acest lucru cu aceeaşi siguranţă cu care ştiu că trăiesc pentru că respir. De altfel, ori de câte ori am trecut prin greutăţi, am urcat în munţi. Aici reuşeam întotdeauna să mă regăsesc." * Voci din preajma frumoasei cu ochi violeţi, Liz Taylor, afirmă că, spitalizată fiind, între viaţă şi moarte, actriţa ar fi şoptit: "Ştiu că mă întorc acolo unde îmi este locul...Ştiu că Egiptul e parte din fiinţa mea...Acolo am trăit acum 2.500 de ani, tot acolo mă voi întoarce..." Să fi fost frumoasa "Cleopatra" o reîncarnare contemporană?