Când îngerii ne ajută: Un scafandru a fost salvat în mod miraculos! Faptul s-a petrecut la data de 21 decembrie 1998, cu câteva zile înainte de Crăciun. Eleonora Frimen şi alţi scafandri din echipa de salvare a oraşului New Orleans (Statele Unite) lucrau pe un lac din oraş. Ei căutau o femeie care, vrând să se sinucidă, s-a aruncat de sub ochii lor cu maşina în apă. Au reuşit să o găsească încă în viaţă şi au scos-o imediat la suprafaţă. După aceea, Eleonora a intrat din nou în apă, pentru că scafandrii presupuneau că în maşina scufundată se găseşte şi un copil. Căutările au durat destul de mult. În sfârşit, Eleonora a văzut maşina şi a început să înoate către ea. Mai avea aer în aparat numai pentru şase minute. A reuşit să ajungă până la automobil şi să deschidă uşa. Deodată, uşa grea i-a alunecat din mână şi s-a închis, prinzându-i degetul. Eleonora a încercat din toate puterile să deschidă uşa, dar nu a reuşit. Analizând situaţia, femeia a înţeles că există un singur mijloc de a rămâne printre cei vii - să-şi taie degetul. Cu mâna tremurându-i, a luat de la brâu, dintre celelalte instrumente, cuţitul, dar acesta a alunecat şi a ajuns pe fundul apei. "Am început să mă rog la Dumnezeu să nu-mi dea o moarte atât de stupidă" povesteşte Eleonora. "Din cauza aerului insuficient, a început să-mi plutească totul în jurul ochilor. Ceasurile soartei mele numărau ultimele minute. Şi, deodată, în jurul meu a început să strălucească o lumină. Mi-am recăpătat puterile - părea că cineva cu un felinar puternic se grăbea să îmi vină în ajutor. Uimită, am văzut nu un scafandru, ci o faţă tânără şi frumoasă descoperită. Privind aceasta faţă, era imposibil să spui dacă era vorba despre o femeie sau un bărbat. Este adevărat că la aceste lucruri m-am gândit mai târziu, în acel moment nu am văzut decât o expresie de compasiune şi dorinţa de a mă ajuta. De câteva ori, în faţa mea, au strălucit nişte aripi uriaşe albe, apa a început să se agite, uşa automobilului a fost forţată şi s-a deschis. Nu mai aveam aer şi la un moment dat mi-am pierdut cunoştinţa. Dar ceva moale m-a ridicat de jos şi am început să plutesc..." - îşi aminteşte ea. Colegii au pus-o pe Eleonora în barcă, iar când şi-a revenit i-au spus că în maşina nu era nici un copil. A fost salvată numai femeia singură şi disperată, care, bând până nu a mai ştiut de ea, a hotărât ca la sfârşit de an să-şi pună capăt zilelor. Eleonora nu a putut să se liniştească, dorind să înţeleagă ce era cu lumina pe care a văzut-o. Se poate ca un scafandru cu o lanternă puternică să-i fi venit în ajutor? S-a dovedit, însă, că în acel moment nu se mai afla nimeni sub apă. "Acum ştiu că acela a fost un înger" - susţine cu convingere Eleonora. Şi iată de ce este convinsă de acest lucru: în fiecare an, în ajun de Crăciun, femeii-scafandru îi apare pe umărul drept, desenată cu un tuş galben-auriu, o urmă a trei pene de pasăre. Urma apare şi dispare la începutul zilei următoare. Acesta este semnul, crede Eleonora, pe care îngerul i l-a lăsat. *** Gaumata, oaspetele din negura timpului Un om straniu, îmbrăcat într-o haină în multe culori... Deplasarea oamenilor printr-o poartă a timpului din epoci trecute în timpurile noastre este un fenomen foarte rar, însă destul de probabil. Un asemenea caz s-a înregistrat în oraşul venezuelean Valle de la Pasqua. Poliţia a arestat pe străzile oraşului un om straniu, îmbrăcat într-o haină în multe culori. Cel reţinut se exprima într-o limbă de neînţeles. A fost invitat în calitate de traducător un profesor universitar poliglot, care a stabilit că această persoană vorbea un dialect vechi şi spunea că este un anume Gaumata şi are drepturi la tronul persan. În ciuda acestor fapte curioase - cel mai mult a atras atenţia cunoaşterea unei limbi vechi, poliţiştii au hotărât că în faţa lor se afla un nebun cu mania măreţiei şi l-au trimis la un spital de psihiatrie. Gaumata era un mag din Midia... Aflând despre această întâmplare enigmatică, parapsihologul brazilian Rodrigo Oliveiro a început să facă unele cercetări de natură istorică. Acesta a reuşit să descopere că Gaumata este un mag din Midia, care a trăit în primul secol al erei noastre şi a condus aproximativ trei ani statul ahemenizilor. După moartea lui Kira al II-lea, cel care a cucerit o mulţime de pământuri de la Marea Mediterană în vest şi până în Asia Meridională în est, fiii lui nu au putut să hotărască cine va ocupa tronul. Unul dintre aceştia, Bardia, a murit în mod subit. Gaumata s-a dat atunci drept cel decedat, a urcat pe tron şi, pentru a cuceri susţinerea maselor populare, a început o reformă: a eliminat toate dările care se puneau pe pământ, iar pe locuitori i-a scutit de serviciul militar. Când vestea despre aceste fapte a ajuns la Kambiz, fratele lui Bardia, acesta a organizat o campanie şi a plecat să-i ceară socoteală falsului domnitor. Trecuseră doi ani de la instalarea pe tron a impostorului. În cronici se spune că Gaumata a dispărut în circumstanţe neelucidate, în anul 522 î.Hr., şi corpul nu i-a mai fost găsit niciodată... Un oaspete din trecutul depărtat Înarmat cu aceste date, Rodrigo Oliveiro a plecat în Venezuela pentru a încerca să explice cine este cel pe nume Gaumata care a apărut pe neaşteptate - un oaspete din trecutul depărtat. Parapsihologul a dorit să discute cu omul acela ciudat. Oliveiro se gândea că în acest caz este vorba nu despre o deplasare fizică a unei persoane din negura timpului, ci despre reîncarnare, adică despre strămutarea sufletului magului din antichitate. Pentru a-şi verifica presupunerea, el a hotărât să îl întrebe pe Gaumata despre circumstanţele dispariţiei sale. Dacă era un caz de reîncarnare, acesta trebuia să ştie. Însă, atunci când cercetătorul a apărut la spital, s-a dovedit că bolnavul... dispăruse! Nimeni nu putea să precizeze când s-a întâmplat acest lucru. Poliţia a întreprins unele cercetări, dar fără nici un rezultat. *** Fetiţa cu creastă pe spate şi cu ochi de pisică O fetiţă de 10 ani, care şi-a petrecut toată viaţa într-o bază secretă americană, este numai pe jumătate om, afirmă cercetători americani renumiţi. Nina, pentru că aşa se numeşte această fetiţă, are nişte ochi stranii ca de pisică, cu pupila verticală, o creastă din os de-a lungul coloanei vertebrale, iar între degete - o membrană asemănătoare reptilelor. Un medic genetician de la Washington spune că în iunie 2000 a primit fotografii, documente şi mostre din materialul genetic al fetei. Chiar şi la o analiză de suprafaţă a fotografiilor, spune medicul, era vizibil faptul că în aspectul ei exterior sunt prezente trăsături neumane, care nu pot fi explicate printr-o simplă traumă. S-a stabilit că până şi o parte din ADN-ul Ninei are o origine necunoscută. O mamă violată de extratereştri? Încă de la naştere, fetiţa a trăit într-o parte a bazei ultrasecrete Nellis, din Statele Unite. A locuit în aşa-numita zonă 51, existenţa căreia autorităţile au negat-o până nu demult. Acum acestea recunosc că există o asemenea zonă care este destinată unor cercetări deosebit de secrete. Cum a fost descoperită Nina? Cu câţiva ani în urmă, vânătorii de senzaţie au reuşit să facă nişte fotografii unicat: Nina jucându-se, mergând pe bicicletă, sărind coarda lângă o casa mică, înconjurată de un gard foarte înalt. Totuşi, autorităţile refuză să comenteze fotografiile existente. Medicul genetician crede că mama Ninei, Jackie Hubik, a fost răpită de extratereştri. Potrivit datelor oficiale, femeia din Memphis (statul Tennessee) s-a rătăcit în munţi în anul 1989. Peste şase zile, femeia dispărută a fost descoperită de pădurari. Medicul presupune că Jackie a fost violată, dar cum aceasta suferea de pierderea parţială a memoriei, nu a putut niciodată să explice cine şi ce i-a făcut. Ştirile despre asemenea copii-hibrid nu sunt o noutate, spune medicul genetician. "Am deja un album destul de voluminos cu fotografiile unor asemenea copii nefericiţi. Multe dintre ele sunt falsuri, dar există şi unii adevăraţi. Dacă autorităţile nu ar ţine totul în cel mai mare secret, ci ar crea o comisie internaţională de cercetători care să-i studieze într-un centru special pe aceşti copii, s-ar face nişte descoperiri uimitoare. Ar fi posibil astfel să se stabilească aspectul exterior şi caracteristicile organismelor extraterestre." *** Râmele - nişte ciudăţenii ale naturii... Sunt animale foarte ciudate, despre a căror înmulţire ştim şi astăzi foarte puţin. Este unul dintre cele mai complicate procese de înmulţire pentru că râmele sunt hermafrodite. Acelaşi individ are şi organe genitale feminine, şi organe genitale masculine. De aici, se încurcă lucrurile... În treimea anterioară a corpului, sunt concentrate organele vitale: acolo este un mic cerebel, au câteva perechi de inimi, sunt nişte vase de fapt care funcţionează ca inimi. Sunt nişte animale oarbe, dar care simt vibraţiile, simt diferenţele de temperatură. Râmele au două roluri mari: găuresc solul şi îl structurează. Solul trebuie să fie permeabil pentru apă şi pentru aer, dar şi pentru rădăcinile plantelor. Un cercetător englez, John Satchell, în urmă cu vreo 20 de ani, a comparat o hartă a răspândirii râmelor cu o hartă a răspândirii civilizaţiei. Ele se suprapun perfect: acolo unde e râma, este şi solul fertil, unde e sol fertil, s-a putut dezvolta o populaţie sănătoasă. Pentru a scăpa de deşeurile omului, s-a găsit o râmă vărgată, cunoscută sub denumirea de ?râma vărgată de bălegar", ştiinţific Aizenia fetida - are un miros neplăcut pentru că trăieşte în gunoi, se dezvoltă foarte repede, aproape ca un parazit. În ultimii 20 de ani, se încearcă utilizarea lor în compostarea deşeurilor organice. Sunt puse la treabă: să mănânce, să amestece, să transforme materia organică proaspătă, aşa cum este ea. În plus, pe lângă faptul că sunt oarbe, ele sunt şi surde, în sensul că nu au morfologic o ureche. În România, este cunoscută o râmă mare, în Banatul românesc şi sârbesc, o râmă care poate atinge până la un metru lungime. În Apuseni, trăiesc nişte rame care sunt la fel sau chiar mai mari decât cea din Banat. Trăiesc în zone pietroase, unde solul nu este mai gros de cîţiva centimetri, retrase printre crengi. Cea din genul Octodrilus are opt muchii distincte şi, în stare contractată, după fixare, are 80 de centimetri. Cercetătorii spun că, în extensie maximă, are peste un metru şi şaptezeci de centimetri. În extensie normală - circa un metru.