Creierul poate fi determinat să suprime în mod conştient amintirile nedorite, spun cercetătorii americani, care au folosit tomografe pentru a arăta că oamenii pot uita ceva anume dacă îşi propun, transmite BBC online. Ani de zile, existenţa unui mecanism cerebral care ascunde amintirile nedorite a fost subiectul unei controverse ştiinţifice. Demonstrarea existenţei sale ar putea să-i ajute pe psihiatri în tratarea persoanelor care au trecut prin experienţe traumatice. Unii specialişti susţineau că un mecanism care să elimine amintirile incomode dintr-un motiv sau altul este o supoziţie fără fundament. Teza lor era susţinută de un fapt intuitiv în ceea ce îi priveşte pe oameni: cu cât încearcă mai mult să-şi scoată din minte un lucru, cu atât mai des şi-l amintesc. Cercetătorii americani de la Universităţile Stanford şi Oregon au demonstrat însă că, în anumite circumstanţe, omul poate să-şi şteargă amintirile din minte sau măcar să le ascundă destul de adânc încât să nu poată ajunge prea uşor la ele. Experimentul lor vine în sprijinul ideii lui Freud că, pentru a se apăra, psihicul blochează sau elimină ceea ce are potenţialul de a-i face rău. Cercetătorii au folosit imageria cu rezonanţă magnetică pentru a măsura activitatea din diferite regiuni ale creierului. Ei ştiu deja ce funcţii au reprezentare în diferitele regiuni cerebrale, aşa încât testând activitatea, ei pot să-şi dea seama de procesele care au loc în creierele subiecţilor. Volutarilor li s-a dat să memoreze perechi de cuvinte de genul "coşmar-gândac", "fum-tren", etc. Unele cuvinte trebuiau memorate, altele, dimpotrivă, uitate. În mod remarcabil, testul a demonstrat că oamenii au reuşit să uite aproape total cuvintele pe care li se ceruse să le uite. În timpul acestui proces de blocare, activitatea cerebrală a fost identică cu aceea remarcată atunci cînd o persoană vrea să facă o mişcare dar se opreşte în ultimul moment deoarece a simţit o ameninţare. Profesorul Michael Anderson, unul dintre cercetători, a explicat mecanismul descriind un incident care i s-a întâmplat chiar lui. "Am văzut cu coada ochiului un ghiveci căzând de pe pervazul ferestrei şi, din reflex, m-am repezit să prind planta, dar în ultima clipă m-am oprit pentru că mi-am dat seama că era un cactus".