Exproprierea presupune o procedură administrativă prin care un drept de proprietate privată este transformat într-un drept de proprietate publică, ca urmare a hotărârii luate de către autorităţi, pentru a asigura satisfacerea unui interes naţional, judeţean ori local.

O componentă obligatorie a procedurii de expropiere viza stabilirea şi acordarea unei juste şi prealabile despăgubiri. Această despăgubire a făcut obiectul multor discuţii, existând două interese care intrau în conflict, mai precis interesul proprietarului bunului expropriat care dorea ca despăgubirea să fie cât mai mare şi interesul expropriatorului ca despăgubirea acordată să fie cât mai mică ca valoare. Astfel, Legea 255 din 2010, în momentul în care analiza problema despăgubirilor care trebuie a fi acordate proprietarilor expropriaţi stabilea la art. 22 alin. 6 faptul că: „Experţii, la realizarea raportului de expertiză, precum şi instanţa vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate”.

Existând inclusiv decizii pronunţate de către Curtea Constituţională de confirmare a legalităţii şi constituţionalităţii acestui text de lege, amintim Decizia 756/2019 a Curţii Constituţionale.

Chiar dacă vorbeam despre un text de lege, acesta era inechitabil şi ca urmare a acestei inechităţi, în practică existau situaţii absurde în care imobilele erau expropriate la o anumită valoare stabilită de rapoartele de expertiză actualizate de camerele notarilor publici, care era mult sub valoarea de circulaţie a bunurilor.

Prin Decizia din 15 noiembrie 2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casație și Justiție reunită în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această inechitate a fost eliminată, întrucât s-a stability: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, cu completările ulterioare, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv, în sensul că se ţine seama atât de „expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate”, cât şi de criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994”.

Aşadar, conform acestei decizii obligatorii, valoarea despăgubirilor se va stabili și prin raportare la „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.