După cum am subliniat în cadrul articolului precedent, obligaţia de întreţinere aferentă contractului de întreţinere, în actualul Cod civil, mai precis articolul 2257, a primit o definiţie legală, în sensul că legiuitorul a evidenţiat conţinutul acestei obligaţii.

Astfel se stabileşte faptul că debitorul întreţinerii (persoana care trebuie să presteze întreţinerea) este obligat să asigure creditorului întreţinerii (persoana faţă de care se prestează întreţinerea) hrană, îmbrăcăminte, menaj, folosinţa unei locuinţe corespunzătoare, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală, iar în ipoteza în care întreţinerea are un caracter viager ori creditorul întreţinerii a decedat în cursul perioadei pentru care trebuia să fie prestată întreţinerea, debitorul trebuie să suporte cheltuielile care vizează înmormântarea (art. 2257 alin. 2 şi 3 Cod civil).

În acest sens au definit, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, instanţele de judecată, conţinutul obligaţiei de întreţinere, prin intermediul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în diferite speţe, adăugând însă un principiu care este aplicabil şi în actualul context legislativ, mai precis obligaţia de întreţinere este datorată indiferent de condiţiile materiale ale creditorului întreţinerii.

Însă, în cadrul  articolului 2257, aliniatul 1, se stabileşte faptul că debitorul întreţinerii datorează întreţinerea într-un mod echitabil, avându-se în vedere valoarea capitalului şi condiţia socială, anterioară încheierii contractului, a creditorului întreţinerii.

Acest aliniat trebuie să fie înţeles în sensul că încheierea unui contract de întreţinere nu deschide calea creditorului întreţinerii de a solicita debitorului să execute obligaţia de întreţinere într-un mod mult prea oneros, mai precis, prin executarea obligaţiei de întreţinere, standardul de viaţă al creditorului nu trebuie să se schimbe într-un mod dramatic, aceasta în măsura în care părţile contractuale nu au stabilit contrariul.

O altă întrebare care se naşte este cea cu privire la durata pentru care se poate încheia un contract de întreţinere, iar răspunsul la această întrebare are o consacrare legală. Astfel, art. 2254 alin. 2  Cod civil stabileşte faptul că întreţinerea este datorată pentru toată durata de viaţă a creditorului, aceasta fiind regula, excepţie ipoteza în care în cadrul contractului s-a stabilit de către părţi faptul că obligaţia de întreţinere are o durată limitată în timp.

De asemenea, creditorul obligaţiei de întreţinere nu poate prin contract să se oblige faţă de debitorul întreţinerii la prestarea unor servicii, iar o astfel de clauză este considerată nescrisă (art. 2257 alin. 5 Cod civil).

După cum s-a putut observa, obligaţia de întreţinere are un conţinut clar stabilit, având un caracter material, debitorul trebuie efectiv să achiziţioneze produsele, medicamentele, îmbrăcămintea de care are nevoie creditorul şi nu să îi plătească acestuia o sumă de bani cu care acesta din urmă să îşi achiziţioneze cele necesare traiului.