Statuia Victoria din Samothrace, una dintre cele mai renumite opere de artă ale muzeului Luvru din Paris, a fost expusă marţi din nou, la capătul unei scări monumentale după operaţiuni de restaurare care au durat 10 luni, finanţate din donaţii individuale.

Zece luni de analize minuţioase şi operaţiuni de curăţare au fost necesare pentru a reda lustrul celebrei statui cu aripi, ce datează din secolul al II-lea î.e.n., care tronează la capătul scării Daru din muzeul Luvru. Restaurarea statuii Victoria din Samothrace realizată de muzeul Luvru viza curăţarea diferitelor tipuri de marmură din care este realizată opera de artă - marmură albă de Paros pentru statuie şi marmură gri de Rodos pentru soclul monumentului. "Opera nu era în pericol, nici în privinţa structurii sale, nici a suprafeţei sale, însă ea era foarte murdară, fiind acoperită cu praful care se ridica în aer şi provenea de pe acea scară, cea mai frecventată scară de muzeu din lume, întrucât se află într-o instituţie vizitată de şapte milioane de turişti pe an", a explicat Ludovic Laugier, unul dintre comisarii însărcinaţi cu restaurarea sculpturii. În prezent şi scara se află în restaurare. Zona în care se află statuia este, totodată, un loc de trecere către alte două bijuterii ale muzeului: Mona Lisa de Leonardo da Vinci şi Venus din Milo, o altă statuie celebră din Grecia Antică. În afară de praf, restauratorii au înlăturat vechile urme de mortar şi tencuială, ca şi alte retuşuri în acuarelă, realizate cu ocazia precedentelor operaţiuni de restaurare, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în anii 1930, care au dus la opacizarea suprafeţei de marmură. Descoperită în 1863 pe insula greacă Samothrace (Samothraki, în nord-estul Mării Egee), această statuie ce datează din secolul al II-lea î.e.n. o reprezintă pe Nike, zeiţa care îndeplinea rolul de mesager al victoriei. Zeita reaminteşte o victorie a Rhodos-ului pe mare, de aceea este prezentă prova unei corăbii ca bază de sprijin. Statuia are un picior pus pe o bază de forma unei prove de corabie, amplasată pe un soclu, având o înălţime de 5,57 metri şi o greutate de circa 30 de tone. Piciorul drept îi dă stabilitatea necesară poziţiei sale: în confruntare directă cu capriciile mării, vântul şi furtuna. Această temă a vântului este, de asemenea, în mod clar vizibilă în poziţionarea aripilor sale desfăcute ca pentru a lua elan, ca şi din poziţionarea draperiei. Astfel, artistul a lucrat draperiile, astfel încât să dea impresia că vântul lipeşte hainele de corpul zeiţei. Statuia era plasată pe insula Samothrace, într-o nişă care veghează sanctuarul zeilor. Aici a fost găsită (incompletă) în 1863 de către Champoiseau. Mâna dreaptă a fost descoperită în 1950, dar capul încă nu a fost găsit. Statuia a fost încredinţată muzeului Luvru la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pentru a finanţa acest proiect ambiţios, ce a necesitat un buget de 4 milioane de euro, muzeul Luvru a reuşit să strângă 1 milion de euro graţie unei campanii de donaţii individuale, lansată la sfârşitul anului trecut pe internet, la care au participat 6.700 de donatori privaţi.