De câteva luni bune circulă pe la Strasbourg un dosar care conţine informaţii potrivit cărora ar fi existat o finanţare ilegală din partea SUA a opozanţilor Tratatului de la Lisabona, fapte care ar fi responsabile pentru eşecul acestuia la referendumul irlandez. Principalul responsabil pentru sabotarea tratatului ar fi un anume Declan Ganley, un personaj cu multe resurse financiare şi relaţii printre grupările neoconservatoare care îşi fac veacul prin CIA şi Pentagon.

Campania anti-Lisabona ar fi fost promovată prin intermediul unei asociaţii special constituite în acest scop care a deversat sume de bani unor organizaţii politice irlandeze care au avut în program opunerea faţă de proiectul Lisabona. Primele indicii despre unele practici necurate au apărut chiar înainte de referendum, autorităţile irlandeze reuşind să limiteze la timp donaţiile făcute organizaţiilor politice la suma de 6.000 de euro per donator pe an. Zvonurile intense despre acţiuni necurate au început să circule prin cancelariile europene după referendum, primul care a acţionat fiind ministrul francez pentru afaceri europene, Jean-Pierre Jouyet. Acesta a declarat că "Europa are duşmani puternici, cu buzunare largi, aşa cum s-a văzut la referendumul irlandez. Ei nu vin din Europa, ci de pe cealaltă parte a Atlanticului".
În prezent, oficialii europeni consideră că următorul pas care trebuie făcut ar fi deschiderea unei anchete în Irlanda, de către o comisie a Parlamentului European. Dacă ancheta va scoate la iveală dovezi care să confirme suspiciunile puternice al Bruxelles-ului, atunci ar deveni clar că în Statele Unite ale Americii există forţe care doresc destabilizarea Europei în drumul ei spre unitate şi autonomie. Ceea ce este probabil adevărat, din moment ce Washingtonul nu a fost niciodată mulţumit de planul unei Europe Unite care, în întregul ei, este o forţă economică şi financiară, o ameninţare competitivă pentru SUA. SUA au dorit întotdeauna să poată controla Europa şi a făcut-o destule decenii. O Uniune Europeană reformată ar avea un cuvânt mai greu de spus pe scena mondială, chiar în concurenţă cu SUA, care este pe deasupra şi agasată de noile şi recentele pretenţii ale Rusiei. Se pare că planul Washingtonului a fost să-i determine pe englezi să nu ratifice tratatul, dar când planurile au eşuat, s-au orientat spre Irlanda, o ţară mai mică şi mai uşor de manevrat. SUA au profitat de legislaţia irlandeză, care prevede un referendum pentru astfel de cazuri şi de faptul că era nevoie doar de o singură ţară care să nu ratifice tratatul ca întreg proiectul să intre în impas.