Duma de stat rusă a dat o lovitură de graţie proiectului energetic Nabucco prin ratificarea acordului cu Kazahstanul şi Turkmenistanul privind construirea unei conducte de transport al gazelor de-a lungul Mării Caspice.

Această magistrală energetică face parte din planurile de modernizare şi extindere a reţelei ruseşti de gaze din Asia Centrală şi este prevăzută să aibă o capacitate de transport de circa 10-20 de miliarde de metri cubi pe an. Traseul conductei va porni din Turkmenistan, traversând zonele caspice ale Kazahstanului până în Rusia, de unde resursele vor fi distribuite, prin reţeaua rusească de transport a gazului, către statele central şi vest europene. Documentul care a prevăzut construirea acestui gazoduct a fost semnat de către Rusia, Turkmenistan şi Kazahstan în luna mai a anului 2007, acum venind rândul său de a fi ratificat de către forul legislativ de la Moscova. Proiectul concurent celui rusesc este Nabucco, din care este parte şi România, şi care este o iniţiativă a Statelor Unite şi a unor state europene. Nabucco vizează transportul aceloraşi resurse energetice din bazinul Mării Caspice, dar pe un traseu care să ocolească teritoriul Federaţiei Ruse, singurul re-exportator de gaze din zona turkmenă. Însă, la ora aceasta, pare un proiect mort din toate punctele de vedere. Până una alta, se prefigurează un nou război al gazului între Rusia şi Ucraina, unul care ar putea afecta din nou livrările de energie către Europa. Guvernul rus a avertizat într-un comunicat că actuala poziţie a părţii ucrainiene poate duce la afectarea tranzitului de gaz pe teritoriul acestei ţări şi să perturbe stabilitatea livrărilor de gaze spre continentul european, partea rusă având grijă să sublinieze că totul se datorează Kievului, dar că Rusia este dispusă să continue negocierile intense cu Ucraina pe această temă. Moscova a acuzat însă Kievul că nu este un partener sincer şi că se comportă de parcă ar dori agravarea situaţiei. Ucraina, la fel ca multe alte state, depinde din punct de vedere energetic de Rusia dar, datorită poziţiei sale din ultimii ani, a devenit o durere de cap pentru Moscova care a trecut la fapte, închizând periodic robinetul. Cea mai gravă situaţie s-a înregistrat în ianuarie 2006, când Rusia a întrerupt livrarea de gaze spre Ucraina afectând astfel întregul continent european. În schimb, cu alte state, Rusia se descurcă mai bine. Astfel, liderul de la Minsk, Aleksandr Lukaşenko, a reluat negocierile cu Medvedev pe marginea menţinerii unui preţ mai mic pentru gazul livrat ţării sale, în schimbul recunoaşterii intependenţei regiunilor georgiene separatiste Osetia de Sud şi Abhazia. Şi Serbia a ajuns la un acord cu Rusia în privinţa vânzării companiei petroliere sârbe NIS spre grupul rusesc Gazprom, în cadrul unui mare acord energetic bilateral care urmează a fi semnat între Belgrad şi Moscova la sfârşitul acestei săptămâni.