Relaţia dintre preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad şi ayatollahul Ali Khamenei începe să se deterioreze, şeful statului se află în pragul de a nu mai beneficia de sprijinul deplin al liderului spiritual iranian, aşa cum s-a întâmplat până în prezent.

Până nu demult, atunci când liderul de la Teheran era supus tirului adversarilor politici, criticile erau mai tot timpul înfrânate şi înăbuşite în faşă de către ayatollahul Khamenei, care are de altfel ultimul cuvânt în privinţa problemelor de stat şi care mai tot timpul l-a sprijinit pe preşedintele Ahmadinejad în cursul celebrelor sale discursuri publice. Acest sprijin public pentru Ahmadinejad a început să lipsească în mod surprinzător mai ales în ultimele luni.
Nu putem fi siguri ce a determinat această atitudine a ayatollahului, dar se prea poate ca ea să fi fost generată în special de raportul comunităţii americane de informaţii, raport dat publicităţii cu ceva timp în urmă şi care dezvăluia că Iranul şi-a sistat programul nuclear militar în anul 2003, ca urmare a presiunilor internaţionale.
Acest document este responsabil pentru diminuarea riscului de a se declanşa o ofensivă militară împotriva Republicii islamice Iran şi a permis autorităţilor de la Teheran să se concentreze mai mult asupra problemelor interne în perspectiva alegerilor parlamentare programate să aibă loc în luna martie. Interesant este faptul că acum, când Iranul nu se mai află sub ameninţarea unei intervenţii militare, ies la iveală o serie de probleme şi au loc o serie de confruntări şi contre pe plan intern. Una dintre greşelile pe care le face SUA în relaţia cu Iranul ar fi adoptarea de soluţii radicale care nu vor face altceva decât să radicalizeze populaţia iraniană care astfel îşi va îndrepta votul spre bineînţeles forţele radicale şi extremiste din politica iraniană. Una dintre nemulţumirile ayatollahului Khamenei faţă de preşedintele Ahmadinejad se referă la faptul că acesta nu a reuşit să obţină deloc performanţe pentru economia iraniană, fapt ce a dus la creşterea inflaţiei. Liderul spiritual a crezut într-adevăr în promisiunile lui Ahmadinejad, mai ales în privinţa politicilor sociale, însă prestaţia preşedintelui a fost penibilă. Este mai mult ca sigur că Khamenei şi-a luat mâna ocrotitoare de pe liderul de la Teheran care a fost acuzat în numeroase rânduri că duce politici economice greşite, care au la bază susţinerea economiei doar pe baza veniturilor din exporturile de petrol. Inflaţia a crescut cu 12%, fapt ce a dus la creşterea preţurilor şi la nemulţumiri în rândul populaţiei. Încolţit şi fără a avea un răspuns clar, Ahmadinejad nu a făcut altceva decât să dea vina pe guvernele precedente şi pe Parlament pentru situaţia deficitară a economiei. Liderul de la Teheran este tot mai izolat pe plan intern şi nimeni nu mai are dispoziţia să-i acorde încredere.