În această perioadă, întreaga opinie publică se concentrează asupra evenimentelor ce se petrec în Fâşia Gaza. Însă, în paralel, are loc un proces poate mult mai grav din perspectiva implicaţiilor pe care le ridică. Mai exact, de câţiva ani încoace, se poate sesiza un proces de decredibilizare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, proces care se află în stadii avansate. ONU nu mai contează prea mult în zilele noastre în problemele comunităţii internaţionale.

Din cauza diferitelor presiuni diplomatice venite din diferite părţi şi a intereselor naţionale adverse faţă de ce ar trebui să se constituie în drumul spre binele comunităţii internaţionale, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nu a reuşit să cadă de acord nici măcar asupra unui simplu text de rezoluţie cu privire la situaţia din Fâşia Gaza. Iar această neputinţă se reflectă şi în afară, cel mai exemplificativ fiind faptul că nimeni nici măcar nu a luat în considerare apelul la reţinere făcut de ONU, mai ales că a trenat lucrurile până în momentul în care se ştia cu siguranţă că armata israeliană era în aşteptarea ordinului iminent de declanşare a atacurilor asupra Fâşiei Gaza. Întrebarea care se pune este dacă este vorba despre o situaţie de conjunctură datorată unor interese externe care urmăresc crearea unei anumite situaţii pe o durată determinată sau, dimpotrivă, ne aflăm chiar în mijlocul procesului de disoluţie al organizaţiei mondiale. Nu se poate să nu se fi observat în ultima vreme mişcările inerţiale ale ONU, întreg sistemul părând a fi paralizat de acţiuniile diferitelor grupuri de interese care au provocat practic o oprire a influenţei ONU în chestiuniile internaţionale. Astfel, nu s-a observat nici o poziţie sau măsuri clare care să reducă sau măcar să încerce să facă acest lucru în opoziţie cu diferitele crize globale. În cea de-a doua ipoteză, a disoluţiei ONU, dacă stăm şi analizăm activitatea Consiliului de Securitate, putem observa că ineficienţa sa se manifestă de câţiva ani buni şi are la bază iniţiativele unora dintre jucătorii mari de pe piaţa internaţională care chiar declarativ, e drept mai voalat, au subliniat necesitatea unei reforme complete a ONU sau chiar înlocuirea sa cu altă formulă organizaţională care să includă la vârf şi alte state care nu fac parte în prezent din Consiliul de Securitate. Cel mai înţelept ar fi să presupunem că se doreşte reformarea ONU prin demonstrarea incapacităţii de funcţionare a actualei structuri. Pentru acest lucru este nevoie ca state importante să se retragă din ONU, aşa cum au făcut-o Germania şi URSS din Societatea Naţiunilor, organismul care a precedat actuală formă a ONU. Primul semn pentru încălcarea ordinii actuale a fost dat demult. Nimeni nu mai cere acordul ONU pentru a iniţia aplicarea forţei pentru rezolvarea unor situaţii conflictuale. Ori acesta este începutul sfârşitului pentru ONU, al cărui rol s-a redus doar la emiterea de hârţogării pe care nimeni nu le mai ia seamă.