La nici șapte luni de la bătălia pierdută pentru a intra în Cartea Recordurilor,  pianistul Thurzó Zoltán pare a fi reușit ce și-a dorit. Timp de 132 de minute a cântat 34 de piese și 28 de imnuri naționale pe Everest, la peste 5.200 de metri.

Aventura a început imediat după eșecul suferit anul trecut în decembrie când a fost la un pas de a intra în Cartea Recordurilor pentru 130 de ore cântate fără oprire la pian. Ratarea l-a întărit, făcându-l să vâneze un alt record, acela de a cânta la pian la cea mai mare înălțime la care a cântat cineva. Precedentul record fusese de 90 de minute cântate la 4.964 de metri. Pregătirea a inclus alimentație specială, rezistență fizică și alpinism. Pe 26 mai, Zoli, cum îi spun prietenii, a zburat de la Budapesta la Istanbul și de acolo spre Kathmandu. „Am fost surprins de oraș. Milioane de oameni care trăiesc într-un haos incredibil. Mizerie peste tot, deșeuri, igiena este pentru mulți un lux”, a povestit Thurzó Zoltán ieri, într-o conferință de presă. Pentru că vremea nu a permis utilizarea avionului, a zburat spre Lukla (la 2.680 de metri altitudine) cu elicopterul. De acolo a început, pe jos, urcarea. „Am fost șocat să văd copii și tineri care sunt efectiv exploatați, care împreună cu familiile lor nu au nicio alternativă decât să care lucruri în spate, toată viața lor, pentru a-și câștiga pâinea. Culmea este că, după ce toată lumea îi exploatează, pe tânărul de 16 ani care m-a ajutat, nu l-au lăsat nici să stea în hotel. Plăteau copii de 10 ani să facă orice, dar se comportau ca și cum nu exploatează pe nimeni”, a mai spus Zoli.

Din Lukla, a trecut prin Phakding, apoi a ajuns în Namche Bazar, la 3.340 de metri. Aici a vizitat un muzeu al celor care au pus bazele traseelor de tracking care sunt astăzi folosite de toți cei care merg pe Everest. A urmat Tengboche, Dingboche (4.360 de m) și Gorakhshep (5.180 de m). „Am stat în camere cu gândaci și paianjeni. În fiecare zi ne-am trezit la 6.00, la 7.00 am luat micul dejun și apoi am urcate ore în șir, încontinuu. La peste 3.500 de metri am întâlnit turiști care vomitau, amețeau, le curgea sânge din nas sau din urechi. Cei mai mulți renunțau și se întorceau. În Tengboche era un templu budist în care oamenii meditau. Prin Gorakhshep ne-am cățărat pe stânci și am mers după urmele animalelor. Am văzut avalanșe de stânci, de zăpadă cu niște tunete îngrozitoare”, a povestit Zoli.

 

Încordare și miracol

La Everest Base Camp a ajuns pe 4 iunie. Pe 5 iunie a venit vremea rea care nu a mai permis ca elicopterele să urce spre Base Camp. „Așteptam elicopterul să-mi aducă pianul și turbam. Nu puteam să mă întorc la Oradea cu un nou eșec. Un alpinist stă acolo 2-3 zile, eu am stat 9 zile. Îmi repetam în minte partiturile pe care urma să le cânt. Singura rază de speranță a fost că am cerut-o de nevastă pe prietena mea Erika. Parcă Dumnezeu a vrut ca a doua zi, dimineață, pe 13 iunie, la 10.00, să vină elicopterul. Transportul a fost foarte dificil. Au trebuit date jos ușile elicopterului, demontat pianul și pus înăuntru. A fost nevoie de tot felul de aprobări. Cu greu am găsit un indian care l-a acordat. La 10.30 am avut pianul pregătit. Am cântat 2 ore și 12 minute, începând cu cele 3 imnuri, maghiar, secuiesc și român. Frigul era foarte puternic, dar, în timp ce cântam, mi-am imaginat că îmi acopăr pianul cu corpul să îl încălzesc. Am simțit apoi că, pur și simplu, și clapele erau calde. Am reușit să cânt 34 de piese de muzică clasică și 28 de imnuri naționale. Eram înconjurat de oameni cu cagule și căciuli, iar eu cântam în costum de concert”, a istorisit Zoli.        

Concertul a fost monitorizat de echipamente Guiness Book, înregistrarea urmând a fi trimisă spre omologare. Pianistul a cântat la altitudinea exactă de 5.380 de metri conform unui smartwach sau 5.232 conform măsurătorilor gps. Zoli este sigur că va intra în Guiness Book nu doar pentru că a cântat la o altitudine mai mare, ci și pentru că a concertat un timp mult mai îndelungat decât precedentul record. În plus, pianistul este convins și de faptul că recordul său va fi greu de doborât pentru că guvernul din Nepal a decis să mute Base Camp-ul cu 200-400 de metri mai jos.

„Întoarcerea spre Kathmandu a fost și mai dificilă pentru că m-am îmbolnăvit și au fost multe situații în care trebuia cu orice preț să continui coborârea pentru că altfel aș fi rămas acolo pentru totdeauna”, a mai spus Zoli.

Ca și la precedenta încercare de a intra în Cartea Recordurilor, dorința pianistului a fost aceea de a strânge bani pentru a înființa un muzeu particular al tuturor documentelor privind istoria muzicii în Oradea (cu manuscrise, fotografii, documente etc.), care să fie accesibile tuturor.

Toată aventura în Nepal l-a costat pe Thurzó Zoltán 21 de mii de euro, bani pe care i-a adunat de la 16 sponsori.