Prin agenţie de turism se înţelege orice persoană care, în nume propriu sau în calitate de agent, intermediază, oferă informaţii sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup, servicii de călătorie. Serviciile de călătorie includ cazarea la hotel, case de oaspeţi, cămine, locuinţe de vacanţă şi alte spaţii folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate şi alte servicii turistice. În cadrul agenţiilor de turism intră şi tour-operatorii. Baza de impozitare a serviciului unic, este constituită din marja de profit, exclusiv taxa pe valoarea adăugată (TVA), care se determină ca diferenţă între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, şi costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane impozabile. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Comunităţii, serviciul unic al agenţiei de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă. În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât şi în afara Comunităţii, se consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenţia de turism aferentă operaţiunilor realizate în afara Comunităţii. O agenţie de turism poate opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pentru serviciile prestate în beneficiul călătorului, cu următoarele excepţii, pentru care este obligatorie taxarea în regim special: în situaţia în care călătorul este o persoană fizică şi în situaţia în care serviciile de călătorie cuprind şi componente pentru care locul operaţiunii se consideră ca fiind în afara României. Regimul special nu se aplică în cazul în care clientul agenţiei de turism este o altă agenţie de turism stabilită în România. Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special, în acest caz înscriindu-se distinct în documente menţiunea TVA inclusă. Atunci când agenţia de turism efectuează atât operaţiuni supuse regimului normal de taxare, cât şi operaţiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidenţe contabile separate pentru fiecare tip de operaţiune în parte. Pentru a stabili valoarea taxei colectate pentru serviciile unice efectuate într-o perioadă fiscală, agenţiile au obligaţia săţină jurnale de vânzări sau, după caz, borderouri de încasări, în care se înregistrează numai totalul de pe documentul de vânzare care include taxa. Aceste jurnale, respectiv borderouri, se vor ţine separat de operaţiunile pentru care se aplică regimul normal de taxare. De asemenea, se vor ţine jurnale de cumpărări separate în care se vor evidenţia achiziţiile de bunuri sau servicii cuprinse în costurile serviciului unic. În situaţia în care agenţia de turism aplică regimul normal de taxare, aceasta are obligaţia de a refactura fiecare componentă a serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal cuprinzând şi marja de profit a agenţiei de turism.