Potrivit Normelor de Aplicare a Codului Fiscal, facturile pot fi întocmite în orice limbă oficială a statelor Uniunii Europene, însă ele trebuie traduse în limba română, la cererea autorităţilor de control.

Începând cu acest an, a fost abrogată legislaţia privind factura fiscală cu regim special, întrucât, prin eliminarea barierelor vamale după aderarea României la Uniunea Europeană, mărfurile circulă însoţite de facturi emise de fiecare stat membru, care trebuie recunoscute în statul care realizează achiziţia intracomunitară. În ceea ce priveşte baza de impozitare, potrivit legii, aceasta poate fi înscrisă în valută, însă suma taxei trebuie înscrisă şi în lei, dacă operaţiunea nu este scutită de taxă. De asemenea, chiar dacă pe facturi baza de impozitare este în valută, atunci când aceasta se înscrie în jurnalele de vânzări trebuie transformată în lei.
Totodată, printre prevederile Codului Fiscal intrate în vigoare la 1 ianuarie 2007, se numără şi introducerea prevederilor referitoare la facturarea electronică, aplicabile de la data aderării. Astfel, persoanele impozabile stabilite în România trebuie să emită facturi către beneficiarii livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, care conţin elementele prevăzute de Codul Fiscal, însă semnarea şi ştampilarea facturilor nu sunt obligatorii. Reamintim că, potrivit legii, factura trebuie să conţină, în mod obligatoriu, numărul de ordine, data emiterii facturii, denumirea, adresa şi codul de înregistrare al firmei care emite factura, precum şi al cumpărătorului, codul de înregistrare în scopuri de TVA, denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, baza de impozitare pentru fiecare cotă, indicarea taxei colectate, referiri la alte facturi emise anterior.