În Cimitirul municipal Rulikowski din Oradea, la mormântul unde îşi dorm somnul de veci Nicolae Jiga şi soţia sa, Ana, a avut loc ieri oficierea unei slujbe de pomenire, pentru a marca împlinirea a 220 de ani de la naşterea marelui om de cultură bihorean, respectiv 140 de ani de la trecerea sa în eternitate. Tot în acest an se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei "Sfântul Nicolae", opera lui fundamentală.

Slujba de pomenire a fost oficiată de preotul Ioan Codoreanu, directorul Centrului Cultural Ortodox "Catedrala cu Lună", şi părintele Teodor Cristea, parohul Catedralei cu Lună. Printre cei prezenţi s-au aflat reprezentante ale Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradea (AFOREO), în frunte cu Viorica Cherteş, preşedinta Asociaţiei, care au venit la mormânt cu flori şi lumânări, oamenii de cultură Crăciun Parasca, precum şi David Voicu, economist, cel care face demersuri pentru reînfiinţarea Fundaţiei "Sfântul Nicolae". Tot el s-a ocupat şi de reeditarea monografiei "Nicolae Jiga - Un deschizător de drumuri în lupta pentru emanciparea românilor bihoreni", scrisă de regretatul profesor şi istoric Titus Livius Roşu. Manifestarea omagială a continuat după-masă, la Biserica cu Lună, cu oficierea unui parastas şi organizarea unei sesiuni de comunicări, la care a fost de faţă şi PS Sa Sofronie Drincec, episcopul ortodox al Oradiei. Nicolae Jiga a fost un devotat credincios al Bisericii, remarcându-se prin consistentele donaţii făcute bisericilor din Oradea, cât şi celor din judeţ. Nu numai Biserica i-a fost apropiată sufletului, ci şi şcoala, între anii 1839-1868 fiind director de şcoală însărcinat cu supravegherea activităţii şcolilor confesionale ortodoxe din Oradea şi din satul său natal, Sânnicolau Român. În anul 1860, a pus bazele internatului de băieţi numit Fundaţia "Sfântul Nicolae", pentru tinerii ortodocşi care frecventau şcolile din Oradea, iar în anul 1869, la Beiuş, înfiinţează un fond de pâine în valoare de 3.000 de florini, pentru elevii săraci de rit ortodox de la liceul de acolo. Filantropismul său a fost cu atât mai valoros cu cât în loc să-şi lase întreaga avere celor trei copii, a destinat-o, în cea mai mare parte, întemeierii fundaţiei amintite. Pentru aceasta, a fost şi este considerat un mare mecena al Bihorului, alături de un alt bihorean, contemporan cu el, Emanuil Gojdu.