Marţi, 30 martie, pe terasa Ristretto din faţa Librăriei Humanitas, a fost lansat numărul dublu al Revistei Familia, 2-3, din seria a VI-a, evenimentul bucurându-se de participarea personală a poetului Ioan Moldovan, fostul director al revistei.

Dacă la lansarea oficială a seriei cu numărul VI Ioan Moldovan a fost prezent doar virtual, de această dată, poetul a deschis şi a închis evenimentul, lasându-şi, totodată, cel mai recent volum de poezie, „Viaţa fără lume”.

„Cred că se instituie această tradiţie a lansării număr de număr a revistei Familia şi este un lucru bun, pentru că scriitori şi cititori stăm unii lângă alţii, faţă în faţă, şi acesta este un sentiment întremător. Mă bucur că «o revistă, o carte, o bibliotecă», această emblemă pe care regretatul nostru tânăr coleg Tiberiu Ciorba a propus-o şi noi am fost entuziaşti să o preluăm pentru revista Familia îşi dobândeşte în continuare consistenţa. Este cu adevărat o bucurie”, a spus Ioan Moldovan. Acesta le-a amintit celor câteva zeci de prieteni ai revistei prezenţi că în data de 31 martie aniversăm 180 de ani de la naşterea lui Iosif Vulcan. „Părintele Familiei ne-a adus pe toţi aici şi suntem stră-stră-străurmaşi, nepoţi, prieteni ai lui. Cred că ar fi foarte bucuros, uimit, şocat, nedumerit, ar trăi stări foarte complicate sufleteşte văzând unde a ajuns revista, cum a ajuns revista şi ce se întâmplă în acest nou mileniu, care şi el este obligat să dea tribut culturii”, a precizat Moldovan. Acesta şi-a exprimat speranţa unei primăveri care să bată viguros în poarta verii, transformând-o într-un „anotimp fertil şi pentru cultură” şi a invitat orădenii la lectură.
Gazda serii, redactorul şef Mircea Pricăjan, a prezentat sumarul numărului dublu, atrăgând atenţia asupra unei anchete inedite, „Coloana sonoră a cărţilor”. „Mi-am dat seama că eu am nevoie, când scriu, de acest paravan între mine şi lume, paravanul fiind muzica. M-am gândit că poate şi alţii au acest obicei. Am întrebat mai mulţi scriitori dacă e aşa”, a spus Mircea Pricăjan. Au răspuns scriitorii: Mircea Cărtărescu, Augustin Cupşa, Vasile Ernu, Cristian Fulaş, Tudor Ganea, Diana Geacăr, Florin Irimia, Florin Lăzărescu, Cosmin Leucuţa, Bogdan Munteanu, Ioana Nicolae, Cosmin Perţa, Bogdan Răileanu, Andreea Răsuceanu, Lucian Dan Teodorovici, Tatiana Ţîbuleac, Radu Ţuculescu, Mihai Vakulovski. Pricăjan a mai subliniat două proze semnate de Andrei Crăciun şi Ciprian Măceşaru şi două debuturi în poezie, Andreea Apostu şi Anna Valentova. Cea din urmă, aşa cum a explicat Mircea Pricăjan, este o tânără slovacă, care, deşi a învăţat limba română de aproximativ un an şi jumătate, o „simte” atât de familiară încât a ales să debuteze în limba română.
 

Viaţa fără nume. Viaţa fără lume

Secretarul de redacţie, Miron Beteg, a suprins publicul la finalul lansării cu o nouă lansare. Astfel, Beteg a prezentat cel mai recent volum de poezie al lui Ioan Moldovan, Viaţa fără lume, apărut la Editura Junimea, Colecţia Cantos. Cartea a apărut la 40 de ani de la debutul editorial al lui Moldovan, cu volumul „Viaţa fără nume”. „Dacă e să ne luăm după titluri, ar fi un fel de Facere şi Apocalipsă. Viaţa fără nume trimite la celebrele versuri ale lui Bob Dylan - la început omul dădea nume animalelor, long, long time ago - iar Viaţa fără lume e un soi de apocalipsă parţială pe care o trăim în acest moment. Între această Facere şi Apocalipsă sunt 40 de ani”, a spus Miron Beteg. Făcând referire la întreaga creaţie poetică a lui Ioan Moldovan, Beteg a punctat trei aspecte definitorii: sunetul secund, capcana mai nimicului şi ironia tragică. „Una dintre capcanele în care au căzut destui dintre cei care au scris despre poezia lui Ioan Moldovan este referirea repetată la un soi de minimalism al poemelor sale, la o simplitate dusă la extrem a versului. S-a afirmat chiar că poemele lui sunt lipsite de viclenie poeticească ori că refuză transcendentul, orice va fi însemnând asta. E drept că poemele lui Ioan Moldovan, în inefabilul lor controlat, nu au spectaculozitate lingvistică, nu desenează serpentine verbale. Poezia sa este o permanentă purificatio, are un soi de îndepărtare a lucrurilor care pot părea spectaculoase şi o apropiere de lucrurile mici”, a spus Beteg.

„Ioan Moldovan nu este un poet al cotidianului, ci al mirării nesfârșite de a putea supraviețui în mijlocul acestui cotidian când monstruos, când diafan”, a mai remarcat acesta. În încheiere, Miron Beteg a subliniat că „poeţi adevăraţi sunt foarte puţini”, iar „Ioan Moldovan este unul dintre cei foarte puţini care vor rămâne...”
Numărul 2-3 al Revistei Familia şi volumul „Viaţa fără lume” se pot găsi la Librăria Humanitas. Revista Familia se poate achiziţiona şi din Librăria Cărtureşti.