La Muzeul Ţării Crişurilor a avut loc marţi, 19 martie, prima ediţie din acest an a Colocviilor Muzeului Ţării Crişurilor. Cu această ocazia, prof. univ. dr. Sabin Luca, director al Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, a prezentat rezultatele cercetării arheologice întreprinse în zona Turdaş-Lunca, cu ocazia declanşării lucrărilor la autostrada Sibiu-Nădlac.

 

Arheologul Sabin Luca, director al Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, este coordonatorul cercetărilor din zona Turdaş-Lunca, cercetări care au început cu ocazia declanşării lucrărilor la autostrada Sibiu-Nădlac (în anul 2011). Aşezarea urbană descoperită în zonă este socotită de specialiştii români în domeniu şi nu numai cea mai veche de acest fel din Transilvania şi, implicit, România. Are o suprafaţă de 100 ha, din care s-au cercetat, doar în ultimele campanii, 11 ha, pe care s-au găsit fortificaţii, cartiere, iar printre ruinele acestora vase şi statuete antropomorfe şi zoomorfe dintr-o perioadă de timp care datează „de dinainte de piramide”. Civilizaţiei Turdaş îi aparţin şi cele trei tăbliţe de lut de la Tărtăria, pe care se păstrează cea mai veche scriere din lume (cca. 7.000 de ani în urmă).

„Cercetările în zona Turdaş-Lunca au început, de fapt, în anul 1992, când universităţile din Sibiu şi din Alba Iulia au organizat cercetări arheologice de şcoală. Peste 150 de studenţi, alături de arheologi şi de profesori, lucrau pe şantiere în acei ani”, a explicat Sabin Luca. Din 1992 şi până astăzi, s-au editat o serie de volume în care sunt prezentate rezultate ale cercetărilor, intensificate după anul 2011, când au fost pornite lucrările la autostrada Nădlac-Sibiu. „Până la ora actuală s-au cercetat aproximativ 20 de hectare, care includ peste 4.000 de complexe arheologice, cea mai mare suprafaţă din istoria României, şi printre cele mai mari din Europa. În aceste cercetări au fost investite peste 6 milioane de euro, peste 400 de angajaţi, alături de câte 15-20 de arheologi lucrând în permanenţă la aceste săpături”, a mai explicat Sabin Luca.
Cultura Turdaş datează din jurul anului 6400 î.Hr.,  în zonă fiind găsite însă şi elemente care aparţin culturilor Petreşti şi Coţofeni, dar şi rămăşiţe ale aşezărilor dacice (secolele V-IV î.Hr.). Mai ales că, de-alungul timpului, datorită tăierilor masive de copaci din zonă, inundaţiile au spălat siturile şi au existat alunecări de teren care au provocat amestecul unui sit cu altul.

Practic, din cele 20 de hectare exploatate, cultura Turdaş are 60 de km pătraţi. „Este vorba despre un sit ritualic, cu standarde clare, înconjurat de alte culturi care aparţin neoliticului. Tipurile de altare descoperite în cultura Turdaş sunt unice în lume, la fel şi picturile. De asemenea, este singura cultură din Europa care are vase patrulatere”, a mai explicat arheologul.  Unice în lume sunt şi „pietrele născătoare”, care, deşi nu sunt realizate din materiale alese, ilustrează femei născând. Iar faptul că situl este ritualic a fost confirmat după studiul osemintelor descoperite, reconstituirile indicând că s-au practicat sacrificiile umane.

Palisadele descoperite au la intrare urme de capete de taur, realizate din lut, un animal venerat, simbol al hranei şi al vânătorii. Locuinţele, aşa cum au fost ele reconstituite digital, sunt locuinţe cu etaj, care datează din anul 5700 î.Hr., ridicate pe aproximativ 17-21 de piloni, dreptunghiulare, înconjurate de şanţuri. La parter, care este deschis, existau vetre, iar la etaj existau cuptoare de tip ţest, destinate exclusiv încălzirii.

Cercercetările în zona nu au fost oprite, ci vor continua până în zona pădurii din apropiere, unde se află drumul medieval şi cel roman.

Odată cu prezentarea realizată de arheologul Sabin Luca, Muzeul Ţării Crişurilor a punctat reluarea Colocviilor, o manifestare care în anii precedenţi a avut oaspeţi de seamă, ca prof. univ. dr. Emil Aluaş, prof. univ. dr. Pompiliu Teodor, sau prof. univ. dr. Claude Karnoouh.