Desigur, ipoteza enunţată în titlu pare a fi fantezistă şi protocronistă, motiv ce mă determină să solicit răbdarea cititorilor şi analiza atentă a argumentelor bazate pe date concrete, chiar dacă în acest rezumat prezentarea lor este succintă. Dacă în lucrările anterioare (N&E. Ţicleanu, 1998) aduceam o serie de argumente în sprijinul ipotezei conform căreia piramida vârfului Toaca din Ceahlău a fost un posibil arhetip al piramidelor din Egipt, în lucrarea rezumată în cele ce urmează aducem argumente privind arhetipul ziguratelor sumeriene.


În anul 1961, la Tărtăria,
localitate situată la est de Orăştie, pe Valea Mureşului, arheologul clujan N.Vlassa a descoperit, pe lângă alte artefracte aparţinând culturii Vinca-Turdaş şi trei tăbliţe ceramice cu incizii având aspect de scriere. Înainte ca metoda de datare cu C14 să fie pusă în practică, referindu-se la artefractele descoprite de N.Vlassa la Tărtaria, istoricii R.Florescu et al. (1980:330) afirmau "dintre toate, cele mai importante sunt tocmai placuţele de lut, de tip mesopotamian... .interpretate ca elemente de scriere rudimentară, analoage cu cele descoperite în Asia Anterioara, din perioada predinastică. Aceste tabliţe ar constitui deci mărturii peremtorii cu privire la legăturile directe, economice şi culturale dintre cultura Vinca-Turdaş şi culturile predinastice -Djemjet Nasr, probabil din Mesopotamia".
Aşadar, autorii citaţi recunosc posibilitatea unor legături directe între culturile Vinca-Turdaş şi Djemjet Nasr (protosumeriană), numai că determinările cu C14 (e.g. M.Merlini) indica o heterocronie frapantă între cele două culturi, Tărtăria fiind mai veche cu cel puţin 1500 de ani decât cultura Djemjet Nasr considerată protosumeriană. Scrierea de la Taratăria este, după H. Hadrtman (1996), prima scriere sacra din istoria lumii. Cercetările arheologilor au arătat (M.Gimbutas) că în cultura Vincea - Turdaş s-au mai găsit scrieri similare pe o arie extinsă (e.g. la Vincea, lângă Belgrad , la Gradeşniţa în Bulgaria şi in alte situri), de unde rezultă autohtonia carpato-balcanică a acesteia. Mai mult, M.Merlini (2003) stabileşte existenţa a 40 de semne comune între scrierea culturii Vincea-Turdaş şi scrierea sumeriană şi trage concluzia că "scrierea a migrat de la vest spe est" adică din aria carpato - balcanică spre cea sumeriană şi nu invers.

În sprijinul prezenţei în aria
carpatică, la 5000 î.H, a unei populaţii cu scriere asemănătoare celei sumeriene, care a apărut în Mesopotamia abia peste aproape două mii de ani, stau mărturie şi o serie de toponime identificate în Ardeal de P.L. Tonciulescu, precum şi existenţa, după L. Cueşdean, în limba română a unor vechi rădăcini şi elemente de tip sumerian.
Roirea din spaţiul carpato-balcanic a purtătorilor culturii Vincea - Turdaş s-a făcut pe una din căile cele mai fireşti la vremea aceea: când luncile şi uneori talvegurile râurilor mari constituiau adevarate "şosele", iar Mureşul era una dintre aceste căi. La confluenţa Mureşului cu actualul curs al Topliţei se trecea în depresiunea Borsecului şi apoi prin pasurile Prisăcani şi Tulgheş (1105 m şi 1025 m ) se ajungea pe valea Bistricioarei. De aici putea fi admirat Ceahlăul, cu versantii abrupţi sculptaţi direct în stâncă şi cu construcţia sa în trepe peste care trona vârful piraminal Toaca. Pentru migratori, ai căror zei sălăşuiau pe vârful munţilor, această imagine grandioasă producea o puternică impresie şi adâncă veneraţie. În întregul traseu parcurs nimic nu avea asemănare cu acest munte si nici de aici încolo nu vor fi întâlnite culmi similare.
Arhitectura singulară a Ceahlăului îşi are originea în: structura sa geologică (sinclinal cu flancuri uşor înclinate) şi alcătuirea litologică (stivă de peste 500 m de conglomerate cu rare intercalaţii de gresii). Ulterior tectogenezei, eroziunea l-a transformat în sinclinal suspendat cu relief în trepte majore (platouri), cum sunt cele de la Lespezi - Ocolaşul Mare, Ocolaşul Mic etc. şi un microrelief în trepte mai mici, numite "poliţe". În acest fel Ceahlăul, prin saltul brusc al versanţilor pe verticală şi structura sa a constituit un imens reper pe drumul migraţiiei populaţiilor neolitice, cum au fost purtătorii culturii Vinca-Turdaş, viitorii sumerieni şi al altor "indo-europeni", inclusiv al vedicilor (vezi Miulescu, 1976). După ultimul autor citat, la poalele estice ale Ceahlăului, la Audia a fost capitala vedicilor condusă de regele Dacearada şi tot de aici pleca spre est Calea Sfântă pe care aceştia au migrat spre India. Mai târziu, Herodot menţiona această cale sub numele de Ex Ampeos, care era marcată cu menhire formând aşa numitele "Chei ale Bâcului". Aliniamentul menhirelor pe direcţia W-E ducea în Crimeea şi pe vremea lui D. Cantemir încă se mai păstrau rămăşiţe ale acestora.

Migrarea unei părţi dintre purtătorii
culturii Vinca-Turdaş, din aria carpato-balcanică a antecesorilor sumerienilor a început probabil in 5500 îH şi a fost afirmată şi de P.L. Lăzărescu (1994), J. Deruelle (1997) şi de alţii. Recent N. Săvescu (2003) menţionează că un grup de migratori s-a stabilit iniţial în Munţii Caucaz, apoi au format grupul Ubaid din epoca predinastică sumeriană. Un alt grup sud-vestic a ajuns în Egipt, în epoca predinastică egipteană. Practic cele două grupuri de migratori aveau origine comună, fapt constatat de Sir Arthur Keith (fide N. Săvescu) şi au ajuns în Mesopotamia şi, respectiv în Egipt apoximativ în aceleaşi timp.
După V. Zamarovsky sunt de reţinut două ipoteze privind motivul pentru care sumerienii au construit ziguratele. După prima ipoteză ziguratele erau trepte spre cer, spre divinitate, iar după cea de a doua, emisă pentru prima dată de Domabart (1927), ziguratele reprezentau munţi arificiali în amintirea ţării muntoase de origine, unde zeii lor sălăşuiau pe vârful munţilor.
Pornind de la definiţia ziguratului ca edificiu în formă de piramidă în trepte, constatăm că acesta corespunde foarte bine Ceahlăului, masiv muntos în care treptele sunt vizibile de la mari depărtări, iar ultimul platou suportă piramida vârfului Toaca (similară sălaşului zeului din vârful ziguratelor). Dacă avem în vedere că primul zigurat, cel din Nippur a fost construit in sec. XXVIII î.H. şi că prima piramidă egipteană, Dojser de la Sakkarah a fost construită cam în acelaşi timp, este posibil ca arhetipul celor două construcţii să fi fost comun, numai că egiptenii au dat altă destinaţie piramidei, dar în evoluţia ulterioară se pare că rolul iniţial a fost schimbat. Surpriza o constituie piramida de la Dachur (2625 î.H.), sau piramida strâmbă, care pare să reprezinte o copie la scară mai mică a vârfului Toaca (N.et E. Ţicleanu, 1988). În fine, piramida lui Keops corespunde vârfului Toaca în proiecţie virtuală (raportul L/l =1,57 şi respectiv 1,61). Menţionăm că la Truşeşti - Neamţ, 35 km est de Ceahlău, în ceramica cucuteniană a fost descoperită proiecţia în plan a unei piramide pătrate cu diagonale şi apoteme, totul perfect realizat.
Un amănunt interesant şi revelator: la Turdaş a fost găsit un sigiliu cilindric similar cu cele folosite mult mai târziu de sumerieni şi apoi de egipteni. Mai mult, cunoscătorii tăbliţelor de la Tărtăria ştiu că una dintre plăcuţe avea pictograme (hieroglife), iar celelalte o scriere prin semne. Probabil existau două tipuri de scriere: primul tip va fi pefecţionat mai târziu de egipteni, iar cel de al doilea de sumerieni care l-au făcut cuneiform. În fine, etnologul N. Ghinoiu a găsit o serie de aspecte culturale comune între neoliticul carpatic şi civilizaţia veche egipteană.

În contextul celor de mai sus, considerăm că ipoteza exprimată în titlu poate fi considerată ca o bază de plecare pentru studii pluridisciplinare, care probabil vor detalia şi argumenta relaţia între purătorii culturii Vinca - Turdaş, sumerienii şi egiptenii predinastici. În acest fel s-ar putea explica hiatusul dintre neoliticul celor două zone şi epocile lor predinastice, mai cu seamă că în aria carpato-balcanică, care, după M. Gimbutas corespundea Vechii Civilizaţii Europene, existau culturi bine definite (V.Boroneanţ) cu cel puţin 3 - 4.000 de ani înainte de apariţia scrisului de la Tărtăria, deci cu aproximativ 6.000 de ani înaintea predinasticilor sumerieni şi egipteni.