Stai şi te cruceşti cât de chioară este lanterna guvernanţilor României. De peste două decenii strigă: "Cu toată viteza înainte!", iar înainte este prăpastia pe care ei în lumina lor chioară nu o văd, iar urechile lor surde nu-i aud hăul şi refuză să asculte dacă li se spune.

Vorba filosofului: "Să te ferească Dumnezeu de hărnicia prostului". Uneori, însă, impresia este că  pe prostie este altoită şi ticăloşia trădării. Se ştie de orice nevolnic că orice lucru necinstit se face pe ascuns, ferit de ochii publici, ferit de dezbateri publice. De aceea "a-şi face lecţiile!" guvernele României au înstrăinat cea ce era a poporului şi nu a lor prin contracte "secrete", al căror conţinut îl cunosc doar profitorii şi prin "asumări" de legi, decrete etc., care sfidau bunul simţ, trădau această naţie şi nu ar fi rezistat nici celei mai lejere dezbateri publice. "Secretizarea" şi "asumarea" (răspunderii) au fost armele prin care a fost distrusă această ţară. De fapt a fost condusă într-un mod antidemocratic. Conducerea democratică înseamnă ca orice  problemă care priveşte interesul public să fie dezbătută în mod public, decizia să fie luată prin acord majoritar, sub ochii şi urechile întregului popor. Două exemple de decizii: nedemocratică prima şi democratică a doua. Cazul Siria. Un război de oricare ar fi el înseamnă efort enorm material, dar şi de sânge din partea unui popor.  Este imoral să-ţi duci poporul în război fără analiza tuturor consecinţelor şi fără acordul lui în deplină cunoştinţă de cauză. Ei bine, aţi văzut cum Bulă cocoş galic a sărit, fără să gândească mult: "Dăm cu bomba! Îl muşcăm de coadă pe Al Asad. Rupem, spargem etc...". În final a rămas un caraghios. În schimb, Parlamentul Englez, Parlament de Parlament, autocefal, pe care nu a încercat să-l influenţeze nici regina, nici primul ministru, dând o lecţie de democraţie întregii lumi, a dezbătut, uneori chiar pe ton iritat, dar a scos în faţă interesul naţional britanic care nu avea de a face cu războiul din Siria. Glasul democraţiei a fost atât de clar şi de răspicat încât i-a făcut şi pe americani să dea înapoi. În oglindă cu toate acestea nici unul din interesele naţionale româneşti, de la moşteniri culturale, gen moştenirea Gojdu, la bogăţii naţionale, gen ţiţeiul ţării, nu au făcut obiectul unei dezbateri. Nişte ciocoflenderi ordinari prin comportament au procedat de parcă interesele naţionale erau moştenite de la mă-sa şi ciocoflenderului i se permite să spună: "Hai sictir, popor!". Ultimul asemenea act "asumat" este trendul ruperii treptate a legăturilor periferice cu centrul. Nu susţin statul hipercentralizat. A fost o aberaţie. Dar trebuie conştentizat că fiecare stat are o tradiţie şi un specific. În plus orice structură organizatorică are eficienţă în funcţie de stadiul moral şi de cutumele populaţiei respective. Actualul pas al descentralizării în varianta Dragnea este încă o victorie a UDMR-ului în lupta sa tăcută, dar tenace şi profesionistă cu România. Interesul UDMR-ului este ca, procedând ca un şoarece  înlănţuit, care, tăcut şi pe întuneric, în linişte, ronţăie corzile care îl leagă, să dilueze treptat şi să rupă bucată cu bucată toate firele care îl leagă de Bucureşti. Pasul următor ar fi regionalizarea în varianta celor 16 euroregiuni sau orice variantă, adică fosta Regiune Autonomă separat, iar atunci nu vor mai avea nevoie de nici o aprobare de la Bucureşti pentru a face ce vor şi ştiu exact ce vor. Cu Republica Parţium va fi la fel de simplu. Dată fiind dezbinarea generată de prostie şi ticăloşie dintre partidele româneşti, maghiarii vor domina lejer situaţia. Va urma doar să ceară un coridor de trecere între Partium şi Ţinutul Secuiesc. Atunci, în condiţii total deosebite, dar cu multă inteligenţă din partea lor, cu multă prostie şi trădare din partea politicienilor români, se poate reface Dictatul de la Viena. În plus, în actualul stadiu moral al societăţii româneşti, lipsa unui control extern al unităţilor administrative locale va genera un abuz grosolan din partea liderilor locali, se va betona rangul de baroni locali, iar România în câţiva ani nu va mai fi formată din regiuni şi judeţe, ci din satrapii, care desigur de ochii proştilor vor purta nume democratice. Sunt aceste probleme sau nu sunt de mare interes public? Pentru a avea pretenţia la democraţie o problemă de interes public, orice interes public, este obligatoriu să fie dezbătută public. A fost ales USL-ul pentru a dezmembra România? Sau prostia şi interesele mărunte ale baronilor îi face orbi? Ce părere are tineretul român, fie el şi politic, despre viitorul său?