Rămânem o ţară tristă, plină de umor. Altfel cum se explică faptul că 2.009.045 de români au votat un candidat care îşi dorea să câştige alegerile... de anul trecut?!

Mai avem de urmărit un episod tragi-comic în varianta unui film mut, campania pentru turul doi. Un fel de Tanţa şi Costel, Stan şi Bran constipaţi... hai că trece şi asta, vin sărbătorile, se limpezeşte tulburelul, se veseleşte tot românul.

Lăsând la o parte gluma, trebuie subliniată din nou forţa PSD, care a reuşit să o basculeze pe Viorica Dăncilă în turul doi, un candidat care a făcut istorie umoristică în presă şi pe reţelele de socializare. O calificare în turul doi fără campanie electorală, doar prin mobilizarea aparatului de partid. Pare o simplă formalitate pentru Klaus Iohannis să câştige cu un scor de peste 60%, dar rămâne necunoscută prezenţa la vot a românilor în turul doi. În primul tur s-a înregistrat cea mai scăzută prezenţă la urne din istoria alegerilor prezidenţiale, cu toată raza de speranţă pe care au adus-o cei din diaspora, stabilind un record al prezenţei la urne. Şi, dacă într-o zi vor vota peste un milion de români în diaspora, lucrurile vor deveni mult mai limpezi şi în ţară. 

Cei mai dezumflaţi au ieşit din acest prim tur pluseriştii şi Dan Barna, promotorii unui discurs exaltat, rupt de realitatea electorală. Nazurile făcute atunci când toţi simpatizanţii lor se aşteptau să intre la guvernare şi permanentul discurs isteroido-salvator nu are legătură cu ce îşi doresc românii, nici măcar cu ce-şi doresc cei din diaspora. Poate că acest eşec va echivala cu o trezire la realitate, o revenire la pragmatism şi de ce nu, o lecţie din care vor învăţa să facă politică. Lucrurile se vor reaşeza şi între cei doi lideri, Dan Barna şi Dacian Cioloş, acesta din urmă fiind şi cel care a pus punctul pe i anunţând susţinerea guvernului Orban, iar la conferinţa de presă comună de ieri nu a ezitat să-l întrerupă de câteva ori pe Barna, pentru corecţii necesare. Oricum, rămâne o alianţă care a câştigat enorm la ultimele alegeri europarlamentare, dar şi o alianţă extrem de fragilă, care va da testul electoral decisiv anul viitor la alegerile locale.

Apoi, s-a bătut intens monedă pe faptul că la 30 de ani de la căderea comunismului am ratat şansa de a ne desprinde definitiv de trecut. Se prea poate, dar trebuie să acceptăm că există printre noi oameni cu rădăcini în acel trecut, dar şi oameni care s-au altoit şi prosperă pe trunchiul roşu. Pur şi simplu trebuie să acceptăm această realitate şi faptul că un partid ca PSD nu va dispărea aşa cum îşi doresc unii. E ca un virus care te pândeşte când ai imunitatea scăzută şi pentru asta trebuie să ai pregătit un vaccin. Sau, cum am citit undeva pe Republica, este ca obezitatea care te pândeşte când nu faci sport. Reprezintă suma neputinţelor noastre şi pentru a scăpa de ele trebuie să ne suflecăm mânecile şi să trecem la treabă, cu perseverenţă, pentru că aşa cum prosperitatea se câştigă muncind temeinic, lupta pentru libertate nu se termină niciodată.