Mitingul pentru viaţă organizat la Oradea nu prea are de a face cu viaţa ca dar misterios al acestui univers. Deşi pare un exerciţiu democratic, reprezintă exact contrariul. Promovează idei retrograde şi încearcă să limiteze libertăţile civile. Mitingul pentru viaţă este despre politică, putere şi manipulare. Şi foarte multă ipocrizie.

 

Numitul „miting pentru viaţă”, organizat de către o coaliţie ecumenică cu iniţiative politico-legislative, pare o iniţiativă nobilă, dacă nu ar fi sabotată în seriozitatea ei, din start, de chiar numele ales. Păi ce fiinţă vie să nu fie de acord cu viaţa, darămite una conştientă de existenţa ei?! Până şi un cimpanzeu isteţ ar putea fi adus la un astfel de miting, dacă i s-ar explica că e despre zile senine şi banane babane. A, dacă începem să desfacem ambalajul în care este livrat cadoul pentru societate, începem să ne ţinem de nas. Deşi pare un exerciţiu democratic, mitingul reprezintă exact contrariul, deoarece încearcă să impună legi care limitează libertăţile civile. Despre acest lucru am scris aici, la primul miting pentru viaţă din Oradea. Am să mă limitez doar la libertăţile pe care nu vor să le accepte, doresc să le elimine şi de ce aceste acţiuni sunt retrograde. În acest moment, în aproape întreaga lume occidentală, cu mici excepţii, femeile au dreptul să dispună de propriul corp. Acest lucru înseamnă că pot alege când să devină mame şi câţi copii să nască. Există programe şi metode contraceptive şi, pentru prima dată în istoria umanităţii, trăim o epocă în care femeile sunt eliberate de maternitatea perpetuă care le ţinea legate de casă, de gospodărie. Pentru prima dată au reuşit să evadeze din condiţia de femele reproducătoare, pentru a deveni egale bărbaţilor în privinţa şanselor şi a propriilor alegeri în viaţă şi carieră. Uneori se întâmplă să apară însă o sarcină total neaşteptată, iar în foarte multe cazuri, ştiţi care este primul efect? Bărbatul îşi pune palma la fund şi dispare din peisaj, lăsând o dublă greutate a deciziei pe umerii ei. Negreşit, copilul conceput are dreptul la viaţă, dar femeia are dreptul la propriile alegeri? Susţin că o întrerupere de sarcină ar trebui luată numai în cazuri extreme (consecinţa unui viol, complicaţii ulterioare pentru sănătatea mamei sau a fătului), dar, în acelaşi timp, consider că nimeni nu are dreptul să-i impună unei femei ce să facă. Interzicerea metodelor contraceptive şi a întreruperilor de sarcină voluntare reprezintă idei retrograde şi nu pot fi promovate în numele niciunei ideologii politice, deoarece devin periculoase pentru esenţa libertăţilor civile, democratice. A, foarte bine, cultele pot să-şi promoveze deschis opoziţia, să-i supună penitenţei pe păcătoşi, dar atât. Misiunea Bisericii pe acest pământ este mântuirea sufletelor, nu impunerea de legi şi modificări constituţionale. Deocamdată, suntem în democraţie, nu în teocraţie. Suntem în Uniunea Europeană, nu în Iran.

Apoi, formularea prin care se cere modificarea Constituţiei, „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația şi instruirea copiilor” lasă loc în continuare interpretărilor, putând produce discriminări. În cazul decesului unuia dintre părinţi, copiii şi părintele supravieţuitor nu mai reprezintă o familie? Sau părintele care îşi creşte singur copiii ca urmare a unui divorţ şi renunţare la custodia comună, sau pur şi simplu a dispariţiei în lumea largă a unuia dintre părinţi, cei care rămân nu mai sunt o familie?

Mitingul pentru viaţă este despre putere şi politică, deoarece şefii cultelor arată statului laic, politicienilor care îl conduc, că au forţa să manipuleze suficent de mulţi oameni pentru o cauză. Că trebuie să se ţină seama de ei. Şi aici ambalajul „despre viaţă” dispare purtat de vânt, lasând dezgolit monstruleţul care le macină sufletele: fobia de cei diferiţi. Teama că sacrosanta căsătorie religioasă ar putea fi întinată de uniunea civilă dintre două persoane de acelaşi sex. Am mai spus şi o repet: dacă nimeni şi nimic nu opreşte cultele religioase să refuze căsătoria dintre persoane de acelaşi sex, de ce se opun ele căsătoriei/parteneriatului civil?! Pentru că homosexualii şi lesbienele nu e oameni, nici viaţă nu e. E bolnavi sufleteşte şi trebuie trataţi, exorcizaţi, cetăţeni de mâna a doua...

Şi este vorba de multă ipocrizie din partea unor feţe bisericeşti „să apere” familia tradiţională, când în rândurile lor colcăie pidosnicii. Să amintim recentele scandaluri homosexuale în care au fost implicaţi preoţi şi ierarhi, sau cazurile de pedofilie?! Câtă ipocrizie poate zace în cei care se opun programelor contraceptive sau întreruperilor de sarcină, dar nu suflă un cuvânt despre bebeluşii abandonaţi după naştere? Nu fac nimic pentru copiii trimişi la cerşit sau exploataţi prin muncă şi lăsaţi fără educaţie de familiile tradiţionale. Nu intervin cu povaţa şi fapta când familia tradiţională este sfâşiată de violenţă verbală şi fizică, de abuzuri greu de descris, darămite de suportat.

De ce nu îşi dau osteneala să rezolve aceste situaţii distructive şi cu adevărat periculoase pentru societatea românească?

Pentru că este dificil, presupune compasiune, sacrificiu şi iubire pentru aproapele tău. Este mai simplu să facă un miting pentru viaţă, deoarece este despre politică, putere şi manipulare. Şi foarte multă ipocrizie.