Aşa cum un căpitan de cursă lungă nu este o sirenă de alarmă, nici preşedintele Traian Băsescu nu este omul politic al coabitărilor prelungite. La ceas de seară, copaia prezidenţială deghizată în submarin a torpilat pluta însăilată a guvernării ce tocmai se întorcea nervoasă din vacanţă.

Atacul asupra Guvernului Ponta arată vocaţia politică distructivă a preşedintelui, pe care doar copiloţii naivi o pot crede ţinută în frâu de un petic de hârtie numit pact de coabitare. Obişnuit cu rechizitoriile, preşedintele arată păcatele unei guvernări ezitante şi, pare-se, fără soluţii. Să le luăm pe rând: s-au scărpinat în cap 45 de zile până să nominalizeze un ministru la Transporturi, iar când au făcut-o au găsit-o doar pe nevasta unui primar liberal de sector bucureştean, adică un pic de nepotism; şomajul a crescut, iar investiţiile au scăzut, românii sunt tot mai îngrijoraţi de pierderea locului de muncă, iar perspectiva de a crea noi locuri de muncă este nulă; Guvernul măreşte taxele şi îngroapă banii în Autostrada Transilvania; vara a trecut, iar relansarea investiţiilor din bani europeni şi de la bugetul statului a eşuat. Dacă trăim în România, observaţiile sunt corecte, dar, pentru că există un mare "dar", să privim un pic înspre cine le rosteşte. Traian Băsescu nu este cel mai nimerit să facă aluzie la nepotism, când pe mânuţa sa şi a votanţilor portocalii Elena Băsescu a intrat în Parlamentul European, sau când ilustra soţie de Cocoş, Elena Udrea, ocupa fotoliul de ministru al Turismului cu experienţă zero în administraţie. Şomajul a crescut şi investiţiile au scăzut, mii de firme s-au închis după ce Guvernul Boc anunţa, prin însăşi preşedintele ţării, tăierile de salarii şi pensii, introducea impozitul forfetar şi majora TVA-ul cu cinci procente. Colac peste pupăză, în 2010 şomajul era tot de 8%, iar "centura de siguranţă", adică împrumutul de la FMI, a îndatorat cel puţin o generaţie de români.

Guvernele care s-au perindat de la intrarea ţării în UE - şi care aveau datoria să respecte în primul rând legile europene privind bunăstarea locuitorilor europeni - nu au făcut altceva decât să privatizeze hoţeşte, să mărească susţinut taxele şi impozitele, să nu-şi respecte angajamentele luate prin lege faţă de investitori. Iar despre Autostrada Transilvania, oare nu tot Guvernul Boc a început să o construiască pornind de la mijloc - începe de nicăieri şi se sfârşeşte către nicăieri?! O performanţă demnă de Cartea Recordurilor pentru proşti şi totul pornind de la imensa imbecilitate de a câştiga simpatie electorală în locurile unde întâmplător s-a născut. Cât despre afirmaţia unui clasic în viaţă, făcută pe vremea când era ministrul al Transporturilor, că România nu are nevoie de autostrăzi - spune cam totul despre profesionalismul şi bunele intenţii ale guvernărilor în folosul şi bunăstarea cetăţenilor. Cât despre relansarea investiţiilor din bani europeni şi de la bugetul de stat - propunerea preşedintelui, un autodeclarat om de dreapta - parcă sună a glumă, atâta vreme cât pentru sectorul privat, adevăratul motor al economiei, nu se pregăteşte nicio soluţie.

Gura păcătosului adevărat grăieşte şi portretul stării actuale a guvernării este adevărat. Am mai spus-o şi o repet: este un adevărat blestem că în fruntea acestei ţări ajung numai oameni politici care nu au reuşit în viaţa lor să producă bani, ci doar să-şi tragă tainul din banii publici, să se "învârtă". Aceşti pseudo-administratori ai chivernisirii avuţiei naţionale au provenit, în toate guvernările, din aparatul de stat sau din rândul celor care au făcut afaceri cu statul. Pentru că nu ştiu să administreze o afacere, nu ştiu să producă bani, nu ştiu să creeze locuri de muncă, singura lor soluţie este să crească fiscalitatea, să apese mediul de afaceri curat, pe angajatori şi angajaţi deopotrivă cu taxe şi impozite mari. Or, faptul că statul ia, atât firmelor, cât şi angajaţilor, sume tot mai mari de bani sub tot felul de taxe, impozite şi accize, nu înseamnă altceva decât o confiscare mascată a proprietăţii. Acest lucru este în totală contradicţie cu legislaţia europeană care garantează dreptul cetăţenilor europeni la bunăstare. Incompetenţa guvernanţilor nu trebuie compensată prin deposedarea firmelor şi a salariaţilor de o parte importantă a avuţiei lor. Fiscalizarea excesivă de care avem parte nu face decât să sufoce economia funcţională, în timp ce economia subterană prosperă. Este la mintea cocoşului că o firmă va înceta să-şi mai plătească angajaţii cinstit, datorită fiscalizării excesive a forţei de muncă, şi va prefera să-l plătească la negru. Nu trebuie să fii expert economist pentru a-ţi da seama că zeci de firme îşi vor declara falimentul ori se vor declara închise, dar vor continua să producă şi să vândă la negru, evitând infracţional dările către stat. Iar statul continuă să stoarcă de ultimile resurse tot segmentul curat din economie.

Aşa cum nu trebuie să-ţi baţi niciodată câinele pentru că el te apară, nici vaca nu trebuie să o baţi pentru că e îndărătnică, deoarece îţi dă lapte. Atâta vreme, însă, când la guvernare ajung oameni preocupaţi de parvenirea lor şi să facă circ, în esenţă nişte oameni prost crescuţi, câinele va fugi cu coada între picioare către Occident, iar vaca de lapte se va transforma în muşchiuleţ de Kobe.