Deja celebrul Adi Manciu, fostul consilier fără școală al premierului Orban și șef al temutului Grup de Comunicare Strategică, a demisionat. S-au grăbit unii să spună că s-ar fi dus să își completeze studiile. Ei, aș! Cică l-a chemat Șică la partid. Unu´ care școală n-are, la PNL e șef peste „comunicare”. No, atunci vă mirați că tot liberalii au angajat o ospătăriță la Ape?

Geopolitica e treabă complicată, de specialiști în domeniu, numai că eu nu-mi propun să analizez dinamica relațiilor mondiale, prezente și viitoare, în funcție de spațiul geografic. Nu sunt expert, dar pot să arunc o privire. Am un scop mai restrâns - și el foarte pretențios, să răspund la întrebarea „cum stă România acum, din punct de vedere geopolitic?”

Criza din coaliția de guvernământ s-a terminat cum nu se putea mai bine: „Pupat, toți, Piața Endependenți”. Un lucru e cert, aproape fiecare politician român ar putea să susțină, Magna cum laude, un doctorat în Caragiale.

Când vorbim despre dragoste, nu toți înțelegem același lucru. Prin urmare, nici când vorbim despre romanul de dragoste nu gândim la fel. Adevărul e că există loc de nuanțe între sentimentul diafan, romantic, exprimat prin tandrețe și comuniune sufletească, pe de o parte, și, pe de alta, comuniunea trupească, pasiunea dezlănțuită în senzualitate și corporalitate.

Computerele Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Neamț au fost virusate după ce unii angajați au accesat site-uri cu conținut nerecomandat minorilor. Ca să se apere, un om în halat alb ar fi declarat că a auzit că site-urile respective „te scoală din morți” și ar fi încercat acest tratament, revoluționar, dar deocamdată experimental.

Salvarea României rămâne doar un slogan steril pentru cei imatur politic. Plus că luarea unor decizii cu mintea înfierbântată este o caracteristică a „bărbaților de stat” ce populează administrarea țării la cel mai înalt nivel. O populează şi deseori o poluează.

Casele și specialiștii profilați pe sondaje politice, cele mai multe/cei mai mulți aparținând sferei Sociologiei, dar și alte „personaje vorbărețe”, cu sau fără școală în domeniu, în ultima vreme ne intoxică pur și simplu cu tot felul de scenarii și idei privind ziua de mâine, chiar viitorul apropiat sau îndepărtat al națiunii noastre. Din câte am aflat, presa centrală și posturile TV comerciale, împărțite și ele în partizanate politice, îi plătesc foarte bine, chiar în euro, pe acești prezicători de rău, atotștiutori.

Premierul Cîțu ne promite „revenirea la normalitate”. De la 1 iunie! „Ei, aș, nu fiți copii”. Și cam cât ține, mă rog frumos, revenirea asta, ținând cont de faptul că, după numai câteva zile, prim-ministrul a nuanțat spunând că, dacă nu ne vaccinăm, o să mai dureze.

Valul de proteste împotriva purtării măștii, a restricțiilor cauzate de pandemie și euroscepticismul la care asistăm în ultima perioadă, au cauze mult mai profunde decât ne-am aștepta. Ele au în centru lipsa de educație, religia prost înțeleasă, evoluția științelor și, ca motor de propagare, rețelele de socializare.

​No, iaca, înflorăsc pomii! Nici nu știi cum treci vrèmè! S-o dus iarna, nu mai ari puteri. Treabî și te apuci dă lucrurili dă primăvară, și-ț pui ce-ț treabî în nilî și-n ogradî. Așè că io cu muiere ne-am andălit dă la Uaradi și-am mărs la casa părintească, la lucru. Că nu sîntem așe nealcoși dă și nu făcem nimica. Locu-i pregătit dă mai nanke, arat, grapat, am mai sapat și cu brîncili, cu harșeu, în ogradî, inghi-i locu mai mic.Vineri am fost, dăpă Bunavestiri, care-o fo fostă joi. N-am fost la besericî, Doamni iartă-ni!