Moldova, încotro? Când frica e politică de stat la Chișinău

Sursă foto: AP

Cristina Melnic*

Trăim vremuri tulburătoare, iar butoiul cu pulbere din estul Europei a explodat. Zona Mării Negre nu mai este o zonă de rang secundar, ci a devenit epicentrul sau motivul unei dispute strategice, care poate înfățișa premisa unei noi orânduiri mondiale.

România s-a obișnuit de-a lungul vremurilor să fie la răscrucea drumurilor și a zonelor de influență, însă acum fiind parte a Occidentului și beneficiind de cele mai puternice garanții de securitate din istoria sa, poate avea un alt rol. România este estul Vestului și trebuie să acționeze ca atare, mai ales că a fost în trecut în poziția Ucrainei. Prin urmare, România ia parte în mod nemijlocit la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei și oferă sprijin Ucrainei și refugiaților ucraineni. Solidaritatea în vremuri de război înseamnă totul. Mai ales că prin intermediul acordat Ucrainei, România protejează Republica Moldova în fața unei Rusii invadatoare și revanșarde.

Este un fapt, frontiera NATO și UE se oprește la Prut. Ceea ce urmează dincolo de asta se va definitiva în urma războiului din Ucraina. În condiții excepționale, Ucraina, precum și Republica Moldova și Georgia au înaintat cererile de aderare la Uniunea Europeană. Statul vecin aflat în plin război a primit, la Kiev, din partea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen chestionarul de aderare la Uniunea Europeană. Acest gest a fost replicat pentru Moldova și Georgia, însă care sunt șansele aderării celor trei state este greu de estimat deocamdată. Între timp, Ucraina a completat chestionarul care va constitui un punct de plecare pentru ca UE să decidă cu privire la aderarea țării aflate în stare de război – a făcut asta și R. Moldova -, iar la Kiev se speră ca țara să devină, în mod oficial, un candidat la aderare deja în luna iunie. Până atunci, Ucraina rezistă pe teren în fața invaziei ruse. Dar ce se întâmplă la Chișinău?

  • Republica Moldova nu s-a alăturat sancțiunilor impuse Federației Ruse, însă a interzis, prin lege, afișarea și utilizarea simbolurilor folosite în războiul din Ucraina.
  • Republica Moldova se confruntă cu un val uriaș de refugiați la capacitatea sa mică de gestionare a crizei umanitare.
  • Republica Moldova vorbește de integrarea europeană împreună cu regiunea transnistreană, în timp ce Transnistria este invocată de către serviciile occidentale și cele ucrainene ca fiind un potențial teatru de operațiune ofensivă militară împotriva Ucrainei.
  • Neutralitatea este reiterată constant și mai puternic ca niciodată de către diplomația de la Chișinău.
  • Economia se resimte, iar societatea este sub asediul fricii și incertitudinii, conform sondajelor.

Mai întâi, Maia Sandu a explicat poziția diferită a Republicii Moldova față de invadarea Ucrainei de către Federația Rusă în cadrul unui interviu pentru Europa Liberă. În fața publicului, președinta a reiterat vulnerabilitățile de ordin securitar și economic cu care se confruntă Republica Moldova față de Rusia, acesta fiind principalul motiv al ambiguității diplomatice de la Chișinău prin nealinierea la sancțiunile occidentale. Totuși, perspectiva de aderare la UE rămâne dezideratul principal pentru politica externă de la est de Prut, însă aceleași probleme de securitate legate de separatismul transnistrean și dependența energetică de Rusia impun măsuri de precauție la Chișinău.

Vechea noua problemă – Transnistria

Regiunea separatistă transnistreană poate juca un rol în contextul războiului din Ucraina, chiar dacă până acum nu s-au înregistrat schimbări semnificative pe teren. Încă înaintea invaziei ruse pe teritoriul ucrainean, premierul britanic Boris Johnson avertiza, în timpul vizitei sale la Kiev, că „Vladimir Putin încearcă să impună o nouă Ialta și o zonă de influență”, iar ambițiile Rusiei vor continua: „nu va fi doar Ucraina, trebuie să ne gândim la Georgia, Republica Moldova și alte țări”, iar „victoria Rusiei în război ar însemna pierderea libertății pentru R. Moldova și Georgia”. Declarațiile aici și aici. De asemenea, la 1 martie, înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă, Josep Borrell, în cadrul unei conferințe de presă înaintea vizitei sale de la Chișinău, declara faptul că „ne temem că Rusia nu se oprește cu Ucraina și că influența Rusiei s-ar putea extinde asupra țărilor vecine, Moldova și Georgia, și ar putea avea un impact asupra Balcanilor de Vest”.

Dincolo de mesajele politice ale acestor oficiali, realitatea de pe frontul deschis din Ucraina ne indică o ofensivă a Rusiei în sudul și estul țării vecine după operațiunea eșuată din regiunea Kiev. Activitățile militare s-au intensificat în regiunea controlată de autoritățile ucrainene din regiunea Donbass, iar Mikolaiv se află zilnic sub asediul bombardamentelor. Acest oraș este un punct important din punct de vedere strategic în direcția ofensivă a forțelor ruse spre aliniamentul sudic – Odesa. Iar de la Odesa până la joncțiunea cu Transnistria este doar un pas. Ce se va întâmpla în cazul în care frontul din sudul Ucrainei se va apropia de regiunea separatistă? La această întrebare autoritățile vizate de la Chișinău au răspuns că se pregătesc pentru orice scenariu, însă, deocamdată, situația este calmă.

Sursa infografic: zonadesecuritate.md

Această poziție oficială vine în contradicție cu informațiile prezentate de către autoritățile ucrainene. Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a anunțat că ar fi fost testate capacitățile de luptă ale câtorva brigăzi ale trupelor militare separatiste din regiunea transnistreană de către Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse (FSB). Anterior, armata ucraineană a avertizat despre posibile provocări ale rușilor în Transnistria pentru a acuza Ucraina de agresiune împotriva Republicii Moldova, despre pregătiri pe aerodromul din Tiraspol pentru primirea aeronavelor rusești, dar și despre răspândirea intensă a propagandei în favoarea Rusiei. Atât autoritățile de la Chișinău, cât și așa-zisele autorități de la Tiraspol, au afirmat că nu există informații precum că în stânga Nistrului s-ar înregistra anumite mișcări în sensul pregătirii pentru provocări militare.

În același timp, Ministerul britanic al Apărării a atenționat că armata rusă ar încerca să recruteze noi soldați, printre care și locuitori din Transnistria. În acest sens, șeful diplomației de la Chișinău a confirmat informația prin acuzația adusă Rusiei că încearcă să recruteze inclusiv cetățeni moldoveni. „Astfel de acțiuni nu promovează pacea pentru noi toți, pentru concetățenii noștri, pentru familiile noastre. Astfel de lucruri sunt foarte periculoase și trebuie să fie oprite”, a declarat Nicu Popescu, potrivit Reuters.

 

Chiar și în condițiile actuale de război, autoritățile de la Chișinău salută puterea dialogului și marșează pe reglementarea pe calea politică a conflictului transnistrean, adică prin negocieri cu Federația Rusă și „separatiștii”. „Republica Moldova își dorește o reglementare a conflictului transnistrean pe cale politică, prin negocieri și prin dialog. Această soluție trebuie să fie bazată pe principiul suveranității și integrității teritoriale în frontierele internaționale recunoscute ale Republicii Moldova cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în regiunea transnistreană și în întreaga lume”, a declarat Nicu Popescu, în cadrul unei conferințe de presă susținute împreună cu ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, Zbigniew Rau.

Sursă foto: mfa.gov.md

Aflat într-o vizită în Republica Moldova chiar ziua în care țara sa, Polonia, era vizitată de președintele american Joe Biden, șeful diplomației poloneze și președintele în exercițiu al OSCE, Zbigniew Rau s-a deplasat și în regiunea transnistreană unde, la Bender, s-a întâlnit cu liderul administrației transnistrene și negociatorul-șef de la Tiraspol, Vitali Ignatiev. În comunicatul publicat de către OSCE (parte a formatului 5+2) se spune că discuțiile s-au concentrat pe necesitatea unei „soluționări politice durabile a conflictului transnistrean, în baza independenței, suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, cu un statut special pentru Transnistria”. Mesajul pare a fi identic cu cel evocat de către secretarul de stat american Antony Blinken în cadrul vizitei sale la Chișinău în data de 7 martie: „Noi sprijinim negocierile OSCE în formatul 5+2 pentru a găsi o soluție cuprinzătoare în conflictul transnistrean care respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova și un statut special”, a spus Blinken, într-o conferință de presă comună cu președinta Maia Sandu. Nu se precizează însă ce ar însemna acest „statut special” și dacă se aseamănă cu forma respinsă anterior de Ucraina sau este o formă de autonomie similară cu a Găgăuziei, aflată în componența Republicii Moldova.

Războiul din Ucraina – oportunitate pentru Chișinău în relația cu Transnistria

În același timp, Chișinăul vede drept o oportunitate războiul din Ucraina pentru a forța un proces de integrare și negociere cu autoritățile separatiste de la Tiraspol. De la numirea în funcție în luna ianuarie a vicepremierului pentru reintegrare de la Chișinău, Oleg Serebrian, acesta s-a întâlnit de 4 ori cu negociatorul transnistrean, Vitali Ignatiev. În cadrul acestor întâlniri s-au discutat subiectele bine-cunoscute legate problema fermierilor din raionul Dubăsari și a „școlilor cu predare în grafie latină”, dar au apărut și subiecte noi, incluse la propunerea autorităților transnistrene, care doresc să primească asigurări că transporturile de mărfuri către regiunea transnistreană nu vor fi blocate de Chișinău odată ce căile de acces tradiționale pe care le folosea au fost afectate de conflictul militar ruso-ucrainean.

Sursă foto: gov.md

În condițiile actuale, se poate spune că Tiraspolul este pus într-o situație aproape de supraviețuire. Încercând să evite riscul de a deveni o enclavă fără căi de acces cu Federația Rusă, Tiraspolul se vede nevoit să negocieze cu Chișinăul, ba chiar mai mult decât atât, în încercarea de a evita o criză economică de proporții, regiunea fiind dependentă și interconectată financiar de Federația Rusă, autoritățile din stânga Nistrului s-au arătat interesate să beneficieze de fondurile oferite de donatorii internaționali pentru gestionarea fluxurilor de refugiați din Ucraina.

Pe de altă parte, autoritățile de la Chișinău au anunțat că numărul persoanelor din stânga Nistrului care solicită acte emise de instituțiile Republicii Moldova este în creștere. Prin urmare, soarta Transnistriei depinde de cursul războiului din Ucraina. După cum a explicat însăși Oleg Serebrian: „Multe depind de evoluția acestui război. Dacă se ajunge până la Odesa, situația se schimbă radical, dacă rămân la Herson, vom avea o altă situație. Dacă se va încheia un acord de încetare a focului este o a treia situație. Este prematur deocamdată să facem pronosticuri. Cert e că situația deja s-a schimbat foarte mult, conjunctura regională s-a schimbat, situația regiunii transnistrene s-a schimbat radical în comparație cu ce a fost acum două luni”.

Dacă în ziua premergătoare depunerii cererii de aderare la UE de către Republica Moldova, Tiraspolul a condamnat vehement acest gest și a anunțat că va rupe orice dialog în dosarul transnistrean cu Chișinăul, ba chiar a cerut recunoașterea independenței, tonul s-a mai domolit între timp odată cu noile realități de pe teren. În prezent, administrația separatistă joacă la două capete, își negociază supraviețuirea la Chișinău, însă urmărește cu atenție situația frontului din Ucraina. În cazul în care Rusia ajunge să realizeze acel coridor terestru până în Transnistria, regiunea separatistă va face joncțiunea cu „lumea rusă” și va deveni incontrolabilă, Republica Moldova devenindu-i, practic, ostatic, însă dacă rezistența eroică a militarilor ucraineni va împiedica înaintarea forțelor rusești pe aliniamentul sudic, atunci Transnistria riscă să dispară sau să fie integrată, în mod oficial, în cadrul Republicii Moldova.

Relația fluctuantă dintre Kiev și Chișinău

Sursă foto: euronews.com

Până la o posibilă extindere a războiului spre Republica Moldova, conducerea de la Chișinău duce o politică rezervată față de agresiunea rusă din Ucraina. Deși Moldova a condamnat în mod public intervenția militară și votează împreună cu Ucraina pe platforme internaționale, precum ONU, Chișinăul a anunțat că nu va impune sancțiuni economice Rusiei. De asemenea, autoritățile de peste Prut au negat informațiile serviciilor ucrainene privind o eventuală activitate de pregătire militară în regiunea separatistă transnistreană. „Nu vedem schimbări esențiale în ce privește pregătiri de acțiuni militare. Dar, vreau să amintesc că pe teritoriul Republicii Moldova sunt trupe ruse de câteva decenii, deci sigur că e o vulnerabilitate. Nu avem cum să ne simțim în siguranță, după ce vedem acest atac din Ucraina”, declara Maia Sandu în cadrul conferinței de presă comune cu secretarul de stat american Antony Blinken.

După ce în presa ucraineană au apărut informații privind refuzul Chișinăului de a vinde cele 6 avioane MiG-29 pe care le deține, pentru a nu „irita” Moscova, conform Evropeiskaia Pravda, vicepremierul ucrainean, Irina Vereșciuk a acuzat Republica Moldova că nu ajută suficient de mult Ucraina și că încearcă să fie loială concomitent și Kievului, și Moscovei. Drept răspuns, autoritățile de Chișinău au invocat că: ,,în ceea ce privește asistența pe plan militar, sunt țări mult mai bine dotate, care au reziliența internă, economică, energetică, care să ofere acest ajutor”, prin vocea prim-ministrului Natalia Gavrilița, iar administrația prezidențială a reiterat faptul că „Republica Moldova ajută cum poate mai bine, oferind adăpost la mai mult de 90 de mii de refugiați din Ucraina, din care jumătate sunt copii”.

Reamintim că președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, atunci când a ținut un discurs în fața plenului reunit al Parlamentului României și a solicitat Bucureștiului ajutor pentru a opri expansiunea rusă, a vorbit și despre Republica Moldova. „Ocupanții ruși vor să treacă de orașul Nikolaev ca să ocupe Odesa. De la Odesa, e doar un pas până în Moldova. Propagandiștii de stat din Rusia spun de mult timp că Moldova este o țintă pentru expansiunea rusă. De aceea, este fundamental să apărăm și independența, și statalitatea Moldovei”, a declarat Zelenski. Poziția Kievului este că Ucraina luptă pentru întreaga Europă, și mai ales, apără Republica Moldova, care ar fi următoarea țintă a Rusiei. De partea cealaltă, Chișinăul marșează pentru un joc de echilibristică pentru a evita, în primul rând, tulburări sociale interne și în al doilea rând, pentru a nu-i oferi Moscovei motive de exacerbare la adresa sa.

Frica – reflectată de sondaje

Starea de tensiune și îngrijorare în contextul războiului din Ucraina se manifestă incontestabil la nivelul societății din Republica Moldova. Conform datelor celui mai recent sondaj de opinie, aproximativ 60 la sută dintre cetățenii moldoveni se tem că țara ar fi putea fi invadată de armata Rusiei, iar aproape un sfert ar încerca să plece cât mai repede din țară în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla.

În același timp, atitudinea rezervată față de invazia rusă a conducerii de la Chișinău este susținută de o mare parte dintre cetățeni (43%), care își doresc o relație neutră sau mai apropiată față de Rusia decât este la momentul actual, iar orientarea politicii externe să fie echilibrată între vest și est.

Iată ce ne mai arată sondajele de la Chișinău:

  • Aproape jumătate dintre moldoveni nu au răspuns sau au evitat să-și spună părerea despre cine este agresorul în războiul dintre Rusia și Ucraina, sondaj realizat în luna februarie și martie de BS-AXA-Center of Sociological Investigations and Markenting Research.

  • După mai bine de o lună de la invazie, părerea respondenților este încă împărțită în privința principalilor vinovați pentru declanșarea războiului din Ucraina. Astfel, 43,5% dintre moldoveni îi consideră vinovați pe NATO, Occidentul și Volodimir Zelenski, iar alți 41,6% dau vina pe Vladimir Putin și Federația Rusă, conform sondajului realizat de către IMAS.

Totuși, majoritatea moldovenilor consideră că Rusia a declanșat un război în Ucraina, iar o treime dintre cetățeni o numesc drept „operațiune militară specială de eliberare”, arată datele aceluiași sondaj.

Spre comparație, cifrele sondajului realizat în luna februarie de Magenta Consulting arătau că peste 60 la sută dintre cetățenii moldoveni cred că Federația Rusă duce un război cu Ucraina, iar peste un sfert susțin teoria Kremlinului.

Concluzii

În timp ce Ucraina luptă sub stindardul libertății în fața agresiunii militare ruse, Republica Moldova este precaută în relația cu Federația Rusă. Motivele acestui comportament sunt vulnerabilitățile economice și de securitate pe care le-au întreținut după obținerea independenței. Pe lângă Transnistria, atunci când vorbim de probleme de securitate în Republica Moldova trebuie inclusă și componenta de diviziune în societate. Cetățenii de peste Prut sunt încă împărțiți între est și vest. Deși în aceeași situație s-a aflat și Ucraina până recent, rana deschisă a conflictului din Donbass și agresiunea militară la scară largă a Rusiei care a început în luna februarie va schimba în mod definitiv cursul de orientare al țării în unul pro-european. Oricât de mult ar părea că Republica Moldova și Ucraina (+Georgia) se aseamănă și merg la pachet, războiul le-ar putea delimita. Cum ar fi ca Ucraina să respingă agresiunea militară a Rusiei și să obțină niște garanții de securitate, iar Republica Moldova să fie o punte de legătură între lumea occidentală și lumea rusă? Această îngrijorare se manifestă la Kiev, din acest motiv apar tot mai multe semnale de delimitare între Ucraina și Moldova sau Georgia. Ucraina nu vrea să devină „locomotiva” de care se agață acestea din urmă, după cum spune însăși vicepremierul ucrainean Irina Vereșciuk.

Totuși sfârșitul războiului și conjunctura sa finală poate fi greu de prezis. Războiul se află în plină desfășurare, iar, vrând, nevrând, Ucraina duce o luptă și pentru Chișinău. Republica Moldova are un spațiu de manevră prin prisma acestui conflict. Însă, în cele din urmă miza este pe Ucraina, dacă aceasta cade, Moldova devine și ea victimă, iar dacă Ucraina rezistă și respinge invazia, atunci Chișinăul își poate trăi visul european via Kiev. Aceasta poate fi o temă de reflexie atât în stânga Prutului, cât în dreapta.

Întrebarea cheie este aceasta: c3e va face România dacă se extinde războiul în Republica Moldova sau va fi implicată Transnistria în agresiunea militară împotriva Ucrainei?

Cristina Melnic este cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.