S-au împlinit anul trecut, în 27 noiembrie, 140 de ani de la nașterea lui Liviu Rebreanu. Evenimentul nu a fost suficient de bine marcat și remarcat. Prozatorul ardelean, originar din zona Bistrița-Năsăud, a avut un destin excepțional, în traseul existenței sale de la fiul de învățător, trecând prin ipostaza de ofițer maghiar și cetățean al Austro-Ungariei, până să ajungă la condiția de scriitor român, posibil candidat la premiul Nobel pentru literatură.
„Vibrant omagiu conducătorului iubit!” Cât îl vedeți de mic și nehotărât, Nicușor Dan a rupt rândurile taberei democrațiilor europene pentru o poză făcută în bâlciul suveraniștilor. Niciun om politic european care se respectă n-a onorat cu prezența „Consiliul pentru pace”, dar ne-a trebuit nouă să facem opinie separată. Cât preț pune Trump pe țara noastră și pe președintele ei este cât se poate de limpede.
Educația și cercetarea nu sunt priorități ale guvernanților români. Aș fi tentat să spun că nu au prea fost niciodată. Unii politicieni, care ne sunt concetățeni, nici măcar nu-și găsesc diploma de bacalaureat pe care pretind că o au, alții și-au plagiat tezele de doctorat, de la prim-miniștri la miniștri ai dreptății, apărării sau ordinii publice, iar un cor de lăudători minimalizează gravitatea furtului.
Întâlnirea premierului cu primarii putea să fie una hotărâtoare pentru administrația țării, dar a fost un dialog al surzilor. Aleșii locali ai comunelor s-a plâns că sunt „îngropați de vii”, cum a zis coana Gâju de la Cumpăna, în vreme ce Ilie Bolojan a spus-o pe-a lui. Cumva a trecut neremarcat un pasaj – care pute a șantaj – din discursul premierului. Pe scurt, șeful guvernului le-a transmis primarilor că au de ales, fie taie ei acum posturile din primării, fie - peste doi ani - „reforma administrativ teritorială” o să-i lase pe drumuri.
Putem afirma, fără a greși, că în noaptea din 24/25 februarie 1956 Stalin a murit a doua oară. Vocea gâtuită a lui N. S. Hrușciov și frazele sale rostite în fața asistenței înmărmurite ale celui de al-XX-lea Congres al PCUS au constituit începutul sfârșitului nu numai pentru totalitarismul stalinist ci și, la scara istoriei, pentru regimurile comuniste postbelice din estul Europei.
Celebra comună clujeană Chinteni (bunica nu mai puțin celebrului Mircea Bravo locuiește acolo) are 7.000 de locuitori și, de puțin timp, o dronă care a costat 36.000 de euro. Lucia Suciu, primarul localității, spune că aparatul de zbor va contribui „la creșterea siguranței cetățenilor”. Dacă vin rușii, chintenii pot fi liniștiți, eu sunt deja în era războiului modern. Doar că, așa cum o rândunică nu aduce primăvara, nici o dronă nu face un roi de e-roi.
Un articol critic la adresa conținutului unei reviste susținută din bani publici s-a transformat într-o polemică, pe alocuri, scăpată de sub control. Argumentele și luciditatea au ieșit de sub orizontul celor care produc Revista de cultură Familia, orice critică fiind catalogată atac la persoană. Inclusiv Redacția Crișana a fost urecheată pentru că a cutezat să ofere spațiu de exprimare unei voci critice, evident insignifiante pentru calapodul literar al Familiei din epoca celor cinci ani pricăjiți.
Răzgândeanu al II-lea sau Ilie Amnezie. Premierul a promis, cu gurița lui, că, în 2027, taxele nu vor mai crește. Apoi, la nici o săptămână distanță în timp, Bolojan a anunțat impozitul pe valoarea de piață a imobilelor. Întrebați orice notar, orice agent imobiliar, și vă vor spune că, odată cu aplicarea acestui bir pe stil nou, în ciuda a ceea ce a promis însuși premierul, impozitele vor sălta iar. După unii, chiar de două trei ori!
PSD a condiționat susținerea pachetului III al măsurilor de reformă, adică de austeritate (dar politicienii fug de realitate), de adoptarea unor măsuri pentru relansarea economică. Uite, ce chestie, cum de-au ajuns pesediștii mai apropiați oamenilor de afaceri decât liberalii!? Situația e cu atât mai bizară cu cât social-democrații par să nu fi băgat de seamă că, și de această dată, greul reformei l-au dus oamenii.
Scandalul corupției în Justiție este cât casa, iar serviciile secrete nu i-au transmis președintelui țării nicio informare. România riscă să piardă sprijinul SUA în cadrul parteneriatului strategic și aderarea la OCDE, dar serviciile secrete nu au tras de mânecă pe niciun înalt demnitar al statului că riscăm să ne prăvălim într-o prăpastie. Ce păzesc, totuși, multele și bine plătitele servicii secrete ale statului român?
