Fiecare dintre noi are îndreptățirea să se creadă unic și, prin urmare, o excepție ca tip de existență și profil intelectual-psihologic. Așa suntem învățați să ne respectăm unii pe alții: în unicitatea noastră irepetabilă. Dar nu ne gândim, în prima tinerețe, decât extrem de rar, viața și performanțele în regimul valorii, ca diferență ierarhică unii față de alții, în funcție de un anumit criteriu (abilități, capacitate de efort, memorie, creativitate etc.)
